Alegeți o limbă
De-a lungul a două articole de opinie apărute de curând, Vlad Darie foloseşte ca pretext un cunoscut titlu al lui Samuel Huntington, "Ciocnirea civilizaţiilor". Potrivit lui, în Moldova "două falii, două linii de demarcare, transformă acest stat în teatru de război civilizaţional: o graniţă în exterior, pe Prut, care desparte civilizaţia vest-europeană de cea euro-asiatică, şi una pe interior, care desparte cetăţenii cu viziuni moderne şi liberal-democrate de cei de tipul homo sovieticus, extrem de răspândit în anumite teritorii din spaţiul ex-sovietic". Dacă Republica Moldova este "rezultatul imploziei URSS la sfârşitul anilor ’90 ai secolului trecut şi al falimentului comunismului în plan global", am ajuns în această situaţie deoarece "elitele naţionale s-au dovedit a fi total nepregătite când a venit timpul construcţiei fundamentului politic, economic şi cultural al noului stat". Astfel, această indecizie a permis comuniştilor o revenire în forţă, în 2001, ca şi separarea Moldovei în două grupuri de influenţă, "substanţial influenţate din exterior, de către spaţiul post-sovietic, pe de o parte, şi de Uniunea Europeană, pe de alta".
Astfel, "încercările guvernării comuniste de a impune cu forţa modelul euro-asiatic, care înseamnă autocraţie, încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi corupţie, se lovesc de rezistenţa celor care preferă modelul vest-european, care înseamnă modernitate, stat de drept, economie de piaţă funcţională, dialog şi toleranţă. Ciocnirile violente de la 7 aprilie şi represaliile care au urmat nu sunt o încercare de lovitură de stat, cum a încercat stângaci şi obraznic să interpreteze propaganda comunistă, ci expresia unui conflict al civilizaţiilor".
Pentru Vlad Darie, ultimele evenimente politice au demonstrat că "reprezentanţii puterii comuniste nu înţeleg că societatea noastră este divizată în baza a două sisteme de valori, pentru ei toţi duşmanii trebuie lichidaţi. Ei speră să câştige bătălia căci speră să fie şi competitor şi arbitru". Şi aminteşte o fabulă: "Împăratul german Friedrich, încă aproape 300 de ani în urmă, a înţeles că nu poţi evolua în ambele posturi. În timpul unei călătorii, el a văzut o moară foarte frumoasă, s-a apropiat de morar şi a întrat în discuţii. „Dacă nu-mi vinzi moara, am s-o iau fără voie, căci sunt împărat” - a spus Fiedrich. Morarul a ripostat cu demnitate: „În afară de împăraţi, mai există şi judecători, Măria ta”. Friedrih a rămas impresionat de răspunsul morarului, l-a lăsat în pace, iar când s-a întors acasă a dat ordin ca pe palatul său să fie inscripţionat: „În afară de împărat, mai există şi judecători”. Şi după 250 de ani, aceste cuvinte pot fi citite pe peretele palatului împăratului german. La noi, astăzi, împăratul este unul la unul cu morarul, iar judecătorul ascuns aşteaptă rezultatul spectaculoasei ciocniri a civilizaţiilor".
