Alegeți o limbă
Pentru extrema dreaptă, şi pentru blogerri islamofobi, cartierul Molenbeek, din Bruxelles, supranumit micul Maroc din cauza populaţiei sale majoritar musulmane şi nord-africane, este creuzetul emblematic al unui viitor coşmardesc: un amestec de tensiune şi terorism în inima capitalei Europei, martoră a unui val de islamizare care se revarsă peste continent.
Între 2004 şi 2006 s-au multiplicat cele mai sumbre previziuni anunţând un haos religios şi identitar: la Madrid şi Londra au explodat bombe, un realizator controversat a fost înjunghiat la Amsterdam şi manifestanţi furioşi au defilat pe străzi împotriva publicării caricaturilor profetului Mahomed.
Pentru Bruce Bawer, autor al While Europe Slept, continentul nu avea alt viitor decât "să se resemneze docil la o tranziţie progresivă spre aplicarea absolută a charia (lege coranică)". Cotidianul britanic The Daily Mail descria manifestaţiile care clătinară Franţa la sfârşitul lui 2005 "ca o intifada musulmană".
Astăzi aceste temeri par a fi deplasate totalment. Aşa cum o arată un recent sondaj realizat de către Gallup, radicalizarea masivă a 20 milioane de musulmani ai Uniunii Europene nu a avut loc. Atunci când îi întrebăm dacă atacurile violente împotriva civililor sunt justificabile, 82 % din musulmanii francezi şi 91 % din cei nemţi răspund negativ. Proporţia persoanelor interogate estimând că violenţa poate servi unei "cauze nobile" este, global, aceeaşi ca în populaţia generală. Şi mai revelator încă, repartiţia răspunsurilor nu corespunde practivii religioase a interogaţiilor. Sigur, sondajele nu sunt decât indicatori, şi aşa cum mulţi nu încetează să amintească, "şase persoane sunt suficiente pentru a organiza un atentat". Totuşi, impresia generală, chiar şi la marii strategi europeni ai luptei anti-teroriste, este că acest tsunami al radicalizării tinerilor musulmani pare să se retragă.
"Estimăm că aproximativ 10 % din populaţia musulmană este într-o dinamică de respingere a Occidentului şi a Europei, că 10 % sunt mai europeni ca europenii şi că 80 % rămaşi sunt între două tendinţe şi că se ocupă doar să trăiască", declară Alain Bauer, criminolog şi consilier în securitate al preşidentului francez Nicolas Sarkozy.
În 20 iulie, nivelul de alertă teroristă în Marea Britanie a fost adus de la "sever" (grav, risc de atentate) la "substanţial" (ridicat, probabilitate ridicată de atentate), deci la cel mai de joc nivel de la 11 septembrie 2001. În Olanda, ameninţarea fusese ridicată anul trecut la penultimul său nivel, mai ales pentru că exista teama de consecinţe la musulmani a succesului politicianului islamofob Geert Wilders; totuşi, şi în această ţară, serviciile de securitate estimă că "activităţile celulelor militante locale sunt constante, chiar în diminuare, din cauza absenţei veritabilor şefi ca şi a luptelor intestine".
La Bruxelles, în cartierul Molenbeek, Sebastiano Guzzone constată şi el o schimbare. El care de opt ani îi sfătuieşte pe locuitori asupra drepturilor lor a cunoscut belgo-marocani care reveneau din campusuri de antrenament pentru terorişti la frontiera afgano-pakistaneză, ca şi un magrebin plecat în Irak pentru a comite un atentat-suicid. Dar asta, era înainte. "N-am mai întâlnit persoane de genul acesta de ani de zile, asigură Sebastiano Guzzone. Ultimii islamişti cu care am avut de-a face, era prin 2006. Sunt din ce în ce mai puţin numeroşi. Problema este exagerată".
Pentru Kamel Bechik, care gerează în sud-vestul Franţei o organizaţie de cercetaşi musulmani ai cărei tineri salută cu mândrie drapelul francez dimineaţă şi seara (şi ţin dacă vor postul Ramadanului), istoria recentă vorbeşte singură: "Sunt şase milioane de musulmani în Franţa. Dacă comunitatea s-ar fi radicalizat, am fi văzut".
Nivelele de practici religioase sunt extrem de variate. Potrivit unei anchete oficiale pe lângă musulmanii din Germania, doar 10 % din imigranţii veniţi din Europa de Sud-Est se roagă zilnic, contra la mai mult de jumătate din africani. În Franţa, aceeaşi disparitate de opinii s-a tradus printr-o ceartă în sânul comunităţii musulmane în momentul în care guvernul a anunţat intenţia sa de a interzice burka.
Şi mai este vorba şi despre ceea ce pui în cuvântul "integrare". Potrivit anchetei Gallup, imigranţii musulmani din Europa pun adeseori accentul pe problemele sociale şi economice (casă, muncă, acces la educaţie) ca şi mărci de integrare, în timp ce "comunităţile de primire" insistă cu precădere asupra moralei şi obiceiurilor, cum ar fi comportamentul faţă de homosexualitate, al raporturilor sexuale în afara căsătoriei sau a pornografiei. În ciuda polemicilor foarte mediatizate, sondajele arată că doar o minoritate de musulmani poartă vălul, şi se pare că cifra este în scădere. Potrivit informaţiilor selectate în Germania, un sfert din imigraţii de primă generaţie poartă vălul, contra la doar 18 % din fetele lor.
Integrarea funcţionează uneori şi mai subtil. Comunităţile musulmane sunt profund influenţate de către ţara lor de primire, arată anchetele. Astfel, în Franţa, 45 % dintre persoanele interogate (fără distincţie de religie) de către anchetatori consideră adulterul moralment acceptabil, ca şi o mare proporţie de musulmani. Cu timpul, această tendinţă se accentuează. Potrivit unui raport al biroului de statistici al Olandei, în termeni de norme, opinii şi comportamente, imigranţii de a doua generaţie seamănă mai mult cu societatea olandeză decât părinţii lor. Demografia rămâne o problemă spinoasă. Este incontestabil că populaţia musulmană a crescut rapid în timpul ultimelor decenii. Dar chiar dacă demografii se aşteaptă ca comunităţile musulmane din Europa, pline de tinereţe, să-şi continue creşterea, ei prevăd şi o scădere a procentului de fertilitate - cum este cazul adeseori în sânul populaţiilor care-şi văd progresând nivelul de viaţă, de acces la îngrijiri medicale şi de alfabetizare. Carl Haub, demograf la Population Reference Bureau de Washington, subliniază că procentul de fertilitate în ţările cu majoritate musulmană, ca Tunisia, Turcia, Algeria şi Maroc, nu este decât foarte uşor superior celui din Marea Britanie sau Franţa. Pentru el, a spune că musulmanii vor deveni majoritari în Uniune în următorii cincizeci de ani este "perfect stupid".
