O scriam deja acum un an : "Turnul noului secol nou se află în Anvers. De 65 de metri înălţime, pe Eilandje [mica insulă, în flamandă], unde îmi amintesc cum odinioară vechiul port mirosea încă a motorină iar vântul umfla pânzele şi producea sunete metalice. Muzeum aan de Stroom [literal, muzeul pe fluviu], MAS, în aceste timpuri moderne privilegiind abrevierile şi mesajele scurte. Anvers nu numai că are un turn în plus, ci s-a dotat şi cu un fenomen. Un fenomen urban".

Sunt de fapt înnebunit după MAS, acest "Turn de ţărani" din secolul al XX-lea. Deşi primul zgârie-nori din Europa [acel turn din Anvers, art deco, construit în anii '30, a fost mult timp cel mai înalt din Europa] nu a marcat nici el istoria lumii.

MAS, un artefact similar Turnului Eiffel

Dacă Parcul Spoor Noord, pe un plan orizontal, are o anvergură europeană, MAS are, pe un plan vertical, o dimensiune internaţională. În faţa acestei clădiri, avem în sfârşit impresia că ne plimbăm printr-un oraş care are alură, printr-o metropolă, sau pur şi simplu prin lumea bună. MAS poate fi folosit, după părerea mea, aidoma acestui simbol urban care este Turnul Eiffel, pentru a pune mai bine în valoare Anvers. Pe ceşti de cafea, pe îngheţată, sau chiar şi în aceste emisfere pe care le agiţi ca să ningă înauntru. Când ştim că arhitectul [Willem-Jan Neutelings] a cerut un drept la imagine şi că este olandez, dovedeşte că această formă de marketing este profitabilă...

Anvers s-a înfrumuseţat ? Da ! Ei bine, aproape. Un MAS nu aduce primăvara. Anvers trebuie să aibă o abordare mai coerentă faţă de calitate. În aceeaşi perioadă (concepţia MAS-ului datează din 1999!), Michel Jaspers a fost capabil să construiască această ruşine de Kievitplein şi această monstruoasă şcoală superioară la începutul Italiëlei. În plus, două blocuri de locuinţe sterile au apărut pe Kattendijkdok, am putut asista la vodevilul clădirii proiectate de Zaha Hadid iar Richard Rogers a primit o sumă fenomenală pentru [un Palat de Justiţie](http://www.richardrogers.co.uk/Asp/uploadedFiles/Image/2850_Antwerp Law Courts/RSHP_A_JS_2850_L_F_GB.pdf) deja demodat şi nici măcar rezistent. MAS compensează puţin toate acestea, dar nu în întregime.

Este o ameliorare pentru Anvers ? Nu ! Efectul Bilbao căutat (punând tot oraşul pe un piedestal internaţional cu o singură clădire emblematică, Muzeul Guggenheim) nu a avut niciodată un efect pozitiv asupra contextului social în acest oraş, fără a mai vorbi despre soluţionarea problemelor urbane.

MAS va suscita cu siguranţă o oarecare euforie, vom auzi desigur înălţarea în slăvi a ceea ce viaţa urbană conţine de pasionant, creativ şi sexy, Richard Florida [sociolog american, care a inventat conceptul de oraşe creative] va fi cu siguranţă din nou copios citat. De atâta timp totuşi ar trebui să fim ceva mai chibzuiţi!

Anvers are nevoie de o adevărată politică urbană

Anvers, precum toate oraşele din Flandra, din Europa, de pretutindeni, îşi vede tinerii din clasa de mijloc evaporându-se spre periferii, spre suburbiile călare între oraş şi ţară, în timp ce nevoiaşii şi alţi voluntari chinezi caută garsoniere ieftine pentru a-i înlocui. Anvers, ca oricare alt oraş, trebuie, cu oferta sa (prea scumpă sau de prea proastă calitate) a unui patrimoniu imobiliar învechit, să facă concurenţă cu parcelele mai ieftine ale unui sistem care refuză să ia în considerare costul mobilităţii şi al risipei de spaţiu.

Anvers este capabil să construiască un MAS, dar incapabil să rezolve problemele menţionate mai sus. Şi nu este tot. Deoarece Anvers aruncă o privire îngrijorată şi asupra şcolilor în dificultate, negustorilor de somn [Huisjesmelker în olandeză, Slumlord în engleză, Marchand de sommeil în franceză : proprietar care închiriază locuinţe insalubre la preţuri exorbitante unor persoane care nu au de ales : situaţie iregulară, venituri precare etc.], confuziei de limbi materne.

Problema oraşului Anvers şi a celorlaltor oraşe flamande vine de la puterile publice, care trebuie să-şi înceteze agitaţia pretins festivă şi vorbele goale, şi să aplice o adevărată politică a oraşului. Flandra trebuie, pentru început, să lanseze un fel de Plan Marshall, punând pe masă o sumă colosală pentru renovarea clădirilor vechi (aproximativ jumătate din oraş !) şi a le face eficiente energetic şi accesibile, astfel încât oraşul să aparţină şi să pară atrăgător tuturor.

"Mas Que Nunca" (mai mult decât oricând) era în 1984 sloganul oraşului Barcelona, care era pe cale să se transforme dintr-un loc mort într-un oraş viu [în perspectiva Jocurilor Olimpice din 1992]. S-a investit puternic în acest oraş. Rămâne de sperat că MAS va deveni motorul "mas que nunca" al unei reînnoiri mai mult decât necesare ale întregului oraşul Anvers şi ale tuturor oraşelor flamande, astfel încât acestea să nu mai trebuiască să se mulţumească cu o remachiare superficială, ci să devină oraşe (nu doar mai frumoase, ci de asemenea) mai bune.