Muncitori sezonieri la muncă în Sudul Franţei.

Imigraţia, inevitabilă şi indispensabilă

Imigraţia este un lucru bun pentru Europa, asigură un grup de personalităţi eminente, printre care Joschka Fischer, Javier Solana şi Timothy Garton Ash. Un mesaj pe care liderii europeni ar trebui să-l asculte, scrie un jurnalist olandez.

Publicat pe 25 mai 2011 la 16:16
Muncitori sezonieri la muncă în Sudul Franţei.

În plină dezbatere privind imigraţia în Europa, Grupul de personalităţi eminente, condus de Joschka Fischer, a prezentat în 11 mai, un raport ("Trăind Împreună": Cum să conjugi diversitatea şi libertatea în Europa secolului al XXI-lea), al cărui mesaj esenţial este : dacă nu ştie să-şi cultive diversitatea, Europa va rămâne inevitabil în urmă în ceea ce priveşte demografia. Iar aceasta se explică, în esenţă, printr-un motiv simplu : fără imigraţie, populaţia activă va scădea cu o sută de milioane de oameni în următorii cincizeci de ani, în timp ce populaţia totală creşte şi îmbătrâneşte.

Europa va trebui deci să se deschidă imigraţiei şi diversităţii în societate. Şi de altfel nu putem cere imigranţilor să-şi lase religia, cultura sau identitatea lor la graniţă. Potrivit acestui grup de opt personalităţi, printre care fostul secretar general al NATO, Javier Solana, fostul comisar european Emma Bonino şi universitarul Timothy Garton Ash, nu este aşa de rău faptul că imigranţii vin cu bagajele lor culturale, atâta timp cât respectă legea. Şi mai bine, sosirea de noi culturi poate contribui la creativitatea de care Europa are nevoie, astăzi mai mult ca niciodată.

Diversitatea, un atu pentru creativitatea Europei

Este greu de transmis un astfel de mesaj. Acesta este total opus discursului populist care face din imigraţia masivă o ameninţare pentru Occident. Joschka Fischer, fostul ministrul german de Externe, şi ai săi, cer deci puterilor conducătoare din Europa, şi nu numai din lumea politică, ci şi din cea a culturii, mass-media şi educaţiei, să se revolte împotriva falşilor profeţi.

Ei consideră că politicienii care aparţin curentelor principale, plecându-se în faţa populismului şi făcându-l astfel mai atractiv în ochii cetăţenilor, nu îşi îndeplinesc misiunea lor de lideri. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy, primul ministrul David Cameron şi cancelarul federal Angela Merkel sunt desigur, vizaţi.

Newsletter în limba română

Unul după altul, aceşti lideri europeni au afirmat recent că societatea multiculturală a eşuat. Fischer şi ai săi, care lucrează pentru Consiliul Europei, evită folosirea acestui termen despre care nu ştim cu adevărat, potrivit acestora, dacă se referă la o ideologie sau la o realitate. Ei constată doar că, în Europa, diversitatea este o realitate, a fost o realitate şi că acest continent nu-şi poate întoarce spatele acestei realităţi fără să trădeze statul democratic de drept şi dacă doreşte să continue să joace un rol într-o lume confruntată cu o puternică concurenţă din partea Chinei, Asiei de Sud-Est, Indiei şi a Braziliei.

Un punct comun cu America, migraţia dinspre Sud spre Nord

În aceeaşi zi, pentru exact aceleaşi motive, [preşedintele Statelor Unite, Barack Obama](http://www.nytimes.com/2011/05/11/us/politics/11obama.html?_r=3&scp=3&sq=el paso&st=cse), a pledat, într-un lung discurs în oraşul El Paso din Texas, aproape de graniţa mexicană, în favoarea legalizării imigranţilor clandestini prezenţi în Statele Unite, estimaţi la 11 milioane de oameni. Dar să nu ne facem iluzii : în Statele Unite, imigraţia este la fel de controversată ca în Europa. Şi acolo, aceasta suscită o ostilitate violentă. Şi acolo, se regăseşte aceeaşi ipocrizie : clandestinii sunt bineveniţi să facă treburile murdare în schimbul unor salarii mizerabile. Iar disponibilitatea de astfel de locuri de muncă exercită o forţă de atracţie.

Un alt punct comun : migraţia dinspre Sud spre Nord. Astăzi în SUA, un american din şase este originar din America Latină; în acest an, această categorie a depăşit în număr populaţia de culoare iar spaniola este neoficial a doua limbă a ţării.

În Europa, mica insulă Lampedusa este acum simbolul forţei de atracţie al Europei prospere şi democratice asupra popoarelor din Africa şi Asia. Această migraţie dinspre sud spre nord va continua pentru moment şi, potrivit lui Obama şi Fischer, aceasta este o binecuvântare, atâta timp cât este ţinută sub control. Există totuşi o diferenţă esenţială între Statele Unite şi Europa. Obama îşi poate înscrie pledoaria sa în favoarea imigraţiei în marele discurs despre istoria şi puterea ţării sale.

Europa ar avea nevoie de "un vis american"

El a spus de exemplu, adresându-se mulţimii din El Paso : "Priviţi Intel, Google, Yahoo şi eBay, mari companii americane care ne dau un avantaj în sectorul de înaltă tehnologie. Aceste întreprinderi au fost înfiinţate de cine, după dumneavoastră ? Imigranţi". [Look at Intel, look at Google, look at Yahoo, look at eBay. All those great American companies, all the jobs they've created, everything that has helped us take leadership in the high-tech industry, every one of those was founded by, guess who, an immigrant.] Luna trecută, la Washington, m-am urcat într-un taxi al cărui şofer era de origine etiopiană. El mi-a spus cu ceva sarcasm : "Visul american este o iluzie pentru majoritatea oamenilor, dar el este ceea ce ne motivează", [în limba engleză: "The American Dream is for most of the people an illusion, but it keeps you going".]

Europa nu dispune de acest tip de poveste, care joacă un rol stimulativ. Acum, domină ici şi colo pe continent o poveste negativă, iar argumentele economice şi culturale în favoarea imigraţiei nu mai sunt o temă majoră a actualităţii şi a dezbaterii politice.

Din Spania

Imigraţia, un câştig

Confruntată cu imigraţia, “Spania iese în câştig”, afirmă în El País profesorii universitari María Bruquetas Callejo şi Francisco Javier Moreno Fuentes: potrivit lor, “muncitorii străini, demonizaţi în timpul recentei campanii electorale [în Spania] de populismul xenofob în creştere, aduc mai mult în vistieria statului decât primesc în schimb”. “Cifrele dezmint prejudecăţile”, scriu ei, căci, în privinţa protecţiei sociale, imigranţii sunt “contributori neţi”, pentru că sunt tineri şi nivelul lor de activitate este superior celui al populaţiei autohtone. Astăzi, mai puţin de 1% dintre cei care primesc o pensie în Spania ar fi imigranţi, în timp ce ei reprezintă 10% din mâna de lucru.

În acelaşi mod, Callejo şi Fuentes subliniază că proporţia cheltuielilor pentru sănătate şi pentru educaţie consacrată imigranţilor a trecut de la 1% pentru fiecare în 2000, la 5% şi 6% în 2007, rămânând inferioară proporţiei populaţiei imigrante din populaţia totală (12%). Profesorii mai notează că “în anumite cartiere şi comune există o concentraţie de imigranţi care a provocat dezechilibre în cererea şi oferta de servicii sociale, şi, prin urmare, o deteriorare şi o degradare a acestora din urmă”, a căror “responsabilitate este atribuită de locuitori direct imigranţilor”. Iată de ce, conchid ei, “intervenţia administraţiilor publice este crucială cu scopul de a reduce impresia unei concurenţe pentru resursele rare care alimentează xenofobia”.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect