După ce au cerut extrem de repede Comisiei să ia în considerare cererea de aderare a Islandei în clubul european, guvernele UE se tem acum să nu fi comis o eroare politică şi au dezagreabila senzaţie de a fi amintit într-un mod bădăran ţărilor din Balcani că aşteaptă de o veşnicie în faţa uşii Uniunii.

Europenii s-au săturat cu siguranţă de extinderi, dar sunt de acord să considere Islanda, Norvegia şi Elveţia – ţări bogate, stabile şi fiabile – ca membri fireşti ai Uniunii. Despre Balcani, tradiţionalul butoiaş de pulbere al Europei, punctul de vedere este destul de diferit, înveninat şi de haloul de delincvenţă şi corupţie ce înconjoară Bulgaria şi România, deja membre ale Uniunii.

Politologul Daniel Korski, din Consiliul European de Relaţii Externe (ECFR, European Council on Foreign Relations), rezumă astfel contextul : "Islanda ar fi trebuit să facă de mult parte din UE. Ceilalţi în schimb îşi caută încă o identitate". Islanda şi-a depus candidatura pe 23 iulie, şi doar două zile lucrătoare mai târziu, ea a primit aprobarea miniştrilor de externe ale UE. Contrastul cu experienţa candidaţilor din Balcani nu putea fi mai ţipător. Macedonia şi-a depus candidatura în martie 2004 şi a trebuit să aştepte până în decembrie 2005 ca să fie acceptată, Albania s-a declarat candidată în aprilie şi aşteaptă încă, pentru că cei 27 analizează încă posibilitatea ca alegerile din iunie să nu fi fost corecte.

Acum este rândul Comisiei de a decide dacă Islanda îndeplineşte criteriile de aderare: democraţie stabilă, economie de piaţă şi capacitatea de a se conforma la regulile comunitare. Un examen formal. Acordul este aşteptat pentru luna decembrie, chiar dacă comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a declarat că examinarea cererii de la Reykjavik "va fi riguroasă, obiectivă, fără favoritism, şi va dura atâta timp cât va fi necesar". Guvernele statelor membre vor trebui apoi să înceapă procesul oficial de negociere: având în vedere legăturile existente între Islanda şi UE, aceasta s-ar putea încheia înainte de jumătatea anului 2011, cu toate că sunt de aşteptat negocieri dure cu privire la pescuit, un element cheie al identităţii naţionale islandeze.

Islanda vine să se adauge la o listă care include deja alţi trei candidaţi, Croaţia, Turcia şi Macedonia, fiecare la un stadiu de avansare diferit printre cele 35 de capitole în procesul de negociere. Macedonenii aşteaptă deschiderea negocierilor, paralizate de cerinţa impusă de greci de a schimba numele ţării lor. Croaţii sperau să încheie negocierile anul acesta, dar au fost blocaţi de veto-ul Sloveniei, care cere soluţionarea litigiilor lor frontaliere. Turcia, a cărei candidatură a fost acceptată din 1999, n-a putut începe negocierile decât în 2005; unsprezece capitole sunt deschise, dar opt altele blocate la cererea Ciprului, fără posibilitatea de a continua discuţiile. Prin comparaţie, Islanda va începe negocierile cu 22 de capitole deja acoperite prin apartenenţa sa Spaţiului Economic European şi spaţiului Schengen.

Carl Bildt, ministrul de Externe al Suediei, care deţine în prezent preşedinţia rotativă a UE, asigură de faptul că "nu există nici o procedură accelerată pentru Islanda", dar că ţara beneficiază evident de apartenenţa ei în Schengen şi în piaţa unică. Pentru a potoli murmurele, el a sugerat să "fie dat un nou impuls procesului de integrare europeană din Balcani în toamnă". Acest lucru ar fi important atât pentru regiune cât şi pentru Uniune. Se ştie la Bruxelles, care a aplicat principiul Serbiei în timpul alegerilor din 2008, că întredeschiderea uşii UE subminează forţele ultranaţionaliste în Balcani, şi că a o închide, din contră, le întăreşte. Carl Bildt crede că "credibilitatea UE în lume depinde, de asemenea, de modul în care ne rezolvăm problemele de acasă".

Printre celelalte ţări din regiune, Serbia, Muntenegru şi Bosnia- Herţegovina sunt fiecare într-un alt stadiu de relaţie cu Uniunea. Serbia nu va vedea deschizându-se prima fază a apropierii sale cât timp generalul Ratko Mladic, unul dintre autorii masacrului din Srebrenica nu va fi predat Tribunalului penal pentru fosta Iugoslavie, la Haga. Bosnia suferă din cauza diviziunilor interne şi se află încă sub supraveghere internaţională. Iar Kosovo nu este nici măcar recunoscut de toate ţările din UE. "Islanda a aparţinut Danemarcei până în 1944, este un membru NATO, face parte din toate cluburile, aminteşte politologul Daniel Korski. Ajunge cu întârziere în UE, ceea ce ar putea explica faptul că se accelerează integrarea ei. Islandezii vor intra în Uniunea Europeană înaintea croaţilor".