Printre întreprinderile care urmăresc îndeaproape revoluţiile arabe în curs, multe sunt germane. Din vara anului 2009, câteva dintre ele – grupuri financiare, precum Deutsche Bank, şi industriale, cum ar fi E.ON, RWE sau Siemens – au lansat consorţiul Desertec, iniţial un proiect energetic foarte ambiţios: exploatarea pe scară largă a energiei solare şi eoliene în deşerturile din Africa de Nord, pentru a oferi acestor ţări, dar şi Europei, electricitatea de care vor avea nevoie.

Cifrele avansate la lansarea proiectului sunt uriaşe: ar acoperi în 2050 nevoile în electricitate ale Orientului Mijlociu şi Africii de Nord, şi ar furniza 15% din consumul Vechiului Continent. Costul total al investiţiei ar fi de aproximativ 400 miliarde de euro pe o durată de patruzeci de ani.

Cu sediul în München, consorţiul Desertec Industrial Initiative (DII), însărcinat cu crearea, până la sfârşitul anului 2012, a condiţiilor tehnice, juridice şi economice care să poată susţine această ambiţie, lansează totuşi un avertisment. Pentru responsabilii săi, nu este vorba de un mare proiect "de 400 de miliarde", ci de o interconectare a numeroaselor proiecte locale, vreo treizeci, spun ei. Astfel, Marocul a fost ales pentru construirea unei prime centrale de energie solară de 500 de megawaţi.

Evident, de când cu revoluţia din Tunisia, o întrebare deranjează: Desertec, conceput în timpul regimurilor dictatoriale din Tunisia şi Egipt, este repus în discuţie de "primăvara arabă"? Paul van Son, olandezul care conduce DII, nu crede acest lucru. El a publicat, în 4 martie, o declaraţie pe care echipa lui o prezintă încă drept referinţa pe acest subiect. Desigur, "schimbările politice actuale sunt susceptibile de a provoca întârzieri în planificarea primelor instalaţii", dar nu repun în discuţie proiectul Desertec.

Germania sporeşte producţia de energii curate

Dimpotrivă. "Misiunea DII – punerea în valoare pe termen lung a energiilor regenerabile pe lângă localnici şi exportarea acesteia spre Europa – nu îşi pierde sensul în niciun scenariu, afirmă Dl Van Son. Până în 2050, populaţia din Africa de Nord va creşte puternic. Vom vedea o creştere a cererii de energie, în timp ce locurile de muncă şi perspectivele economice pentru tineri vor deveni o urgenţă. (...) Desertec înseamnă şi dezvoltarea de noi industrii în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, crearea de locuri de muncă şi un transfer de tehnologii şi cunoştinţe".

Un semn încurajator pentru consorţiu: la mijlocul lunii aprilie, patru miniştri tunisieni au fost de acord să lanseze un studiu de fezabilitate pentru mari proiecte în domeniile energiei solare şi eoliene. La rândul său, Desertec a deschis un birou în Tunis, condus de un fost responsabil de la Siemens.

În plus, marea conferinţă anuală Desertec va fi organizată în noiembrie în Cairo, un semn al încrederii europenilor faţă de procesul în curs de desfăşurare în Egipt.

Deşi nu este spus explicit, două evenimente recente nu pot decât să consolideze Desertec: sprijinul financiar pe care G8 de la Deauville, din 26 şi 27 mai, a decis să-l acorde ţărilor în curs de democratizare; şi abandonarea energiei nucleare de către Germania, care va mări obligatoriu nevoia de energie din surse regenerabile.

Oarecum ignorat de francezi, cu excepţia societăţii Saint-Gobain, unul dintre grupurile fondatoare, proiectul Desertec a atras toate grupurile energetice germane şi arată în ce măsură această ţară este pe cale de a face un pas înainte în producţia de energii curate.

De altfel faptul că Verzii şi Greenpeace susţin un proiect în care grupurile energetice E.ON şi RWE joacă un rol important nu este o situaţie des întâlnită. Faptul că şi comisarul european pentru energie este un german, Günther Oettinger, este un bun argument în favoarea proiectului.