Agenţiile de rating vor pielea monedei unice? După ce au degradat din belşug, de optsprezece luni încoace, datoriile publice ale ţărilor periferice din zona euro, dintre care unele au fost reduse la rangul de obligaţiuni speculative (junk), agenţiile acum ameninţă să declare Grecia în incapacitate de plată. De ce? Deoarece statele europene au îndrăznit să ia în considerare o participare voluntară a instituţiilor financiare private (bănci, asigurări, fonduri de investiţii, etc.) la salvarea acestei ţări. O modalitate de a pune piedică unei soluţii care ar salva Grecia de un faliment pe care agenţiile l-au estimat, ca din întâmplare, aproape sigur.

Ca şi cum pieţele nu ar fi fost deja destul de nervoase, agenţiile atacă de asemenea şi clubul elitist al ţărilor evaluate AAA, nota cea mai mare (acestea sunt paisprezece). Ele au anunţat în ultimele săptămâni că Franţa sau Austria ar putea pierde, pe termen mai mult sau mai puţin lung, triplul lor A care le permite să se finanţeze mai ieftin pe pieţe.

Dar zona euro nu este singura ţintită de această frenezie: la grămadă, agenţiile au ameninţat să degradeze notele Statelor Unite şi Marii Britanii. Mulţi economişti se întreabă de-a ce se joacă aceste agenţii. "Dacă cele mai sigure active, datoria SUA, nu mai sunt lipsite de riscuri, se schimbă lumea", consideră Laurence Boone, profesoară de economie la Ecole Normale Supérieure de Cachan (Val-de-Marne).

Agenţiile riscă să destabilizeze lumea financiară care va fi lipsită de investiţii sigure, ceea ce ar putea precipita o nouă criză globală. Chiar dacă agenţiile răspund că ele fac munca pentru care sunt plătite şi că pieţele nu au nevoie de ele pentru a-şi dirija cu stricteţe, în spiritul “religiei” acţiunile, două studii demonstrează responsabilitatea lor directă în instabilitatea financiară actuală. Aceste studii au fost realizate de Fondul Monetar Internaţional (FMI) – în februarie – şi Banca Centrală Europeană (BCE) – studiu publicat acum câteva zile.

În ambele cazuri, concluzia este aceeaşi: degradările, care confirmă temerile pieţelor atât cât le crează, au un efect direct asupra investitorilor care cer automat rate de dobândă mai ridicate pentru a acoperi riscul suplimentar. Mai ales într-o piaţă a datoriilor foarte integrată precum cea a zonei euro, aceste degradări au un efect destabilizator asupra tuturor celorlalte ţări, inclusiv cele mai bine notate. Mai ales pentru că instituţiile lor financiare au datoria tuturor ţărilor din zona euro: o degradare afectează deci automat solvabilitatea tuturor.

Agenţiile încearcă să-şi facă uitate greşelile…degradând

Pe de altă parte, faimoasele agenţii au fost incapabile să prevadă criza subprimelor din SUA în iulie 2007, produse notate triplu-A până chiar în ziua prăbuşirii lor, şi la fel de incapabile să prevadă criza datoriilor suverane din zona euro, aşa cum subliniază FMI. Greşeli pe care acestea încearcă să le dea la fund prin această frenezie a degradărilor.

Istoricul agenţiilor de rating este copleşitor: timp de zece ani, acestea, în special cei trei giganţi ai sectorului, Moody's, Standard & Poor's şi Fitch, au ignorat sistematic problemele structurale ale economiilor periferice. Abia din decembrie 2009, după ce guvernul elen a recunoscut că a minţit asupra taliei deficitului său public, a început ciclul de degradări. La acea vreme, Grecia era evaluată A, fie a cincea cea mai mare notă pe o scară de în jur de douăzeci. Optsprezece luni mai târziu, ea se pomeneşte la nivelul de obligaţiune junk: în 9 mai, Standard & Poor's a degradat nota Greciei în obligaţiuni speculative, urmată de Fitch în 31 mai şi în 2 iunie de către Moody's. Coborârea în iad a Irlandei şi Portugaliei a fost identică, chiar dacă datoria lor este încă puţin deasupra nivelului speculativ.

Precum gâştele sălbatice, agenţiile zboară în grup. De fiecare dată, ele degradează o ţară la interval de câteva zile şi dau aproape cuvânt cu cuvânt aceleaşi analize. Ele urmează adesea temerile pieţei, dar le şi anticipează, ceea ce rezultă în frumoase previziuni care se auto-îndeplinesc. Degradarea obligă investitorii să vândă în conformitate cu normele prudenţei, ceea ce scade valoarea obligaţiunilor şi confirmă teama pieţei de o prăbuşire a datoriei...

Zona euro şi FMI au pus Grecia, Irlanda şi Portugalia, mobilizând zeci de miliarde de euro, la adăpost de un faliment, politic respins. "Dar, pentru agenţii, ajutorul asigură doar lichiditatea pentru un an nu şi solvabilitatea", explică Laurence Boone. De aceea, printre altele, agenţiile consideră că incapacitatea de plată a Greciei este "de cel puţin 50%" în trei-cinci ani. Cu riscul de a destabiliza întreaga zonă euro. Comisia Europeană nu intenţionează să lase lucrurile să se petreacă astfel.