"Înainte!", strigă un bărbat care bate fără încetare o tobă - "Cu toţii înainte!". restul orchestrei, care o aminteşte pe cea a Titanicului, continuă să cânte în ciuda glumelor proaste care se aud de peste tot.
Se întâmpla exact în momentul în care piaţa Syntagma (a Constituţiei) era inundată de lume, ca şi străzile şi străduţele adiacente. Gazele lacrimogene ale poliţiei continuau să cadă asemeni unei ploi într-o ambianţă electrizată de o mulţime înfuriată. Exploziile se auzeau de peste tot, ca şi sirenele ambulanţelor care veneau şi plecau în permanenţă, pentru a aduna răniţii. În fiecare grup în care izbucneau ciocniri se auzeau strigăte de "se-cu-ri-ta-tea".
În centrul pieţei, manifestanţii formaseră scuturi umane pentru a împiedica imixtiunile şi a permite trecerea răniţilor. Mai multe persoane în vârstă avea capetele sparte şi erau evacuate rapid, în timp ce copiii mici circulau cu măşti de gaz mult prea mari pentru căpşoarele lor. La megafon, organizatorii le cereau oamenilor să se unească şi să rămână în piaţă în ciuda ciocnirilor. "Nu vom pleca de aici. Este ziua noastră!", strigau aceştia. În timp ce înfruntările deveneau din ce în ce mai violente, ei cereau manifestanţilor să nu cedeze presiunilor poliţiştilor, să nu rupă lanţul uman. "Oricare ar fi numărul petardelor lacrimogene pe care ni le balansează, rămânem pe loc. Este piaţa revoltei populare, a democraţiei, de aici s-a născut speranţa".
Mulţimea a răspuns prezent la Thesalonik, la Patras şi în orăşele ca Lamia sau Larissa, în Creta, în insulele Corfu sau Samos. Grecii au ieşit în stradă peste tot. Agricultorii au venit cu tractoarele lor, comercianţii au venit şi ei, ca şi studenţii, şcolarii, pensionarii. Nemulţumirea este masivă iar tulburarea politică este palpabilă. De această dată, nu se vor opri aici: o altă întâlnire este prevăzută pentru această duminică, 19 iunie.