Pentru a conduce, mulţi consideră că trebuie să fi înalt. Există contra-exemple, bineînţeles, cum ar fi Sarkozy ori Berlusconi, care în afara tocurilor îşi pun şi perniţe sub picioare când se află în faţa fotografilor. Dar, o talie mică este sinonimă cu bătaia de joc.

În Franţa, se vorbeşte despre "vierme mic" sau, mai rău, de unul "scurt de picioare". Cei din peninsula italiană se vor mai poetici. Fiind pitic, eşti un "dop de pus la sticle" ("un tappo de bottigla"). O referinţă pe care o împărtăşesc şi vecinii spanioli, obişnuiţi cu soarele şi care compară aceşti bărbaţi cu o "supapă de piscină" ("tapon de alberca”). Germanii, la rândul lor, mai obişnuiţi cu ploile, îi compară cu "knirps-urile", adică faimoasele "mini-umbrele" care se poartă în geantă.

Dar talia nu înseamnă din fericire, totul. Piticii încearcă adesea să compenseze acest mare dezavantaj... În Lituania, se spune de altfel că esenţialul nu este talia, singură lovitura de picior contează ("svarbu ne ugis, o smugis"). O talie mică, nu e chiar atât de rea, în concluzie! Sau, cum zic germanii, "mic dar delicat" ("klein aber fein") şi "brutar de pâinici" sau "mic dar şmecher" cum adaugă francezii. Piticii pot fi în acelaşi timp buni amanţi pentru englezoaicele care gândesc că lucrurile bune le găseşti în pachete mici ("good things come in small packages”). Polonezii ştiu şi ei să se apere împotriva glumelor. În faţa atacurilor repetate, mulţi răspund : "gdy rozdawali wzrost, stalem/stalam po inteligencje". Traducerea, vă rog? "Când trebuiau să meargă să îşi caute înălţimea la casă, aceştia (piticii) erau plecaţi în căutarea inteligenţei". Ei na!

Pierre-Anthony Canovas