Alegeți o limbă
Solidaritate contra responsabilitate : acesta era ţelul stabilit de către Angela Merkel, atunci când ea a acceptat, împotriva voinţei sale, să sprijine prima oară Grecia, cu un an în urmă. Pentru cancelarul german era vorba atunci de a exporta în întreaga Europă, şi mai ales în ţările din sud, "cultura stabilităţii", atât de dragă ţării ei.
Deci, de un an încoace, au fost începute mai multe proiecte, încercări de a trage învăţăturile colective din criza grecească, în contextul în care contagiunea s-a întins la Irlanda şi Portugalia : întărirea Pactului de Stabilitate, "semestrul european", pactul "euro plus" pentru a ajuta convergenţa economiilor, cadrul de supraveghere macroeconomică. Ţările membre ale zonei euro speră, dincolo de fondurile de salvare create în urgenţă, înfiinţarea unui dispozitiv capabil de a împiedica alte crize existenţiale.
"În absenţa unei uniuni politice, o guvernare mai puternică a zonei euro este indispensabilă", a insistat mai departe John Lipsky, directorul general interimar al Fondului Monetar Internaţional, luni 20 iunie la Luxemburg, în faţa miniştrilor de finanţe europeni.
Un pact de stabilitate ajustat, aproape consolidat, pe hârtie
Printre diversele iniţiative, cea mai importantă rămâne reforma pactului de stabilitate şi de creştere. Aceasta dă naştere, în ajunul Consiliului European din 23 şi 24 iunie, unor tratative finale între cei Douăzeci şi Şapte şi Parlamentul European. Pactul, înfiinţat în 1997, fusese uşurat în 2005, la iniţiativa francezilor şi a germanilor, care nu reuşeau să îl respecte. De data aceasta, este pe cale de a fi consolidat, cel puţin pe hârtie. Sancţiunile vor fi intensificate, atât pentru a corecta un deficit sau o îndatorare excesive, cât pentru a împiedica astfel de derapaje. Au fost introduse amenzi în caz de fraudă asupra statisticilor, în urma tertipurilor orchestrate de către Grecia.
Pactul va fi completat de un dublu dispozitiv inedit. Pe de o parte, va fi creat un "semestru european", care ar trebui să permită instituţiilor să-şi dea părerea în primăvară asupra politicii bugetare şi reformelor întreprinse de fiecare guvern înainte de adoptarea bugetului de către parlamentele naţionale.
Pe de altă parte, va fi făcut un efort în domeniul supravegherii macroeconomice, pentru a identifica baloanele şi alte dezechilibre susceptibile de a întrerupe extinderea unei ţări. Va fi vorba de a extinde supravegherea plecând de la o observaţie : ţările virtuoase, potrivit Pactului de Stabilitate, cum ar fi Irlanda şi Spania, şi-au bazat uneori creşterea pe dezechilibre explozive, cum ar fi un balon imobiliar sau hipertrofia sectorului lor bancar. Mai trebuie încă să fie definite o serie de indicatori care vor fi folosiţi pentru a examina balanţa de plăţi, balanţa comercială, inflaţia sau ocuparea forţei de muncă. Pot fi decise sancţiuni dacă un stat nu reuşeşte să corecteze anumite derapaje.
Un regim de sancţiuni pentru a evita tocmeala
Rămâne de ştiut dacă acest dispozitiv cu înfăţişări de fabrică de tăiat frunze la câini va fi în stare să funcţioneze. Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, a cerut deputaţilor europeni să sporească automatismul noului regim de sancţiuni al pactului de stabilitate, de teamă că nu va aplicat niciodată. O poziţie împărtăşită de către Comisie, şi de o parte dintre aleşi. "Este vorba de a evita tocmeala între statele care tind să se izbăvească unul pe altul", a declarat europarlamentarul Sylvie Goulard (Modem), raportor al textului asupra sancţiunilor.
Chiar dacă sancţiunile vor fi mai automatice, capitalele, cu Paris şi Berlin în frunte, au căutat să menţină controlul asupra procesului pentru a accepta sau nu recomandările făcute de către Comisie în punerea în aplicare a Pactului de Stabilitate. Franţa şi Germania vor totuşi să vadă în acest arsenal apariţia unei forme de guvernanţe economice în sânul Uniunii monetare.
