Şi bunicile resimt criza. În timpul unei manifestaţii la Atena, pe 21 iunie.

Criza văzută de Dimitra

Manifestanţii de pe străzile Atenei nu sunt toţi tineri indignaţi: mai sunt şi cei care, precum Dimitra, au muncit toată viaţa lor iar astăzi văd cum le scade nivelul de viaţă, relatează corespondenta pentru Foreign Policy.

Publicat pe 24 iunie 2011 la 19:08
Şi bunicile resimt criza. În timpul unei manifestaţii la Atena, pe 21 iunie.

După un an în care am văzut aceeaşi mulţime de anarhişti de stânga şi sindicalişti la eternele proteste anti-austeritate din Atena, am întânit în sfârşit o femeie care ar putea foarte bine să treacă drept afişul reprezentativ al crizei economice.

Dimitra este o bunică de 62 de ani care trăieşte în cartierul central din Atena, din jurul Pieţei Victoria, considerat cândva la modă, dar acum într-o stare deplorabilă. Se ocupă de un mic magazin de pe urma căruia trăieşte nu numai ea, ci şi fiica ei (care lucrează doar temporar) şi doi nepoţi. Este pe cale să fie copleşită de situaţie. Şi-a plătit întotdeauna impozitele, chiar şi atunci când prietenii ei evazionişti râdeau de ea, şi nu a cheltuit niciodată mai mult decât putea să economisească.

Dar măsurile de austeritate i-au crescut impozitele şi facturile, aşa că economiile ei sunt pe sfârşite. Şi de parcă nu era suficient, cartierul ei este acum plin de drogaţi şi de găşti. Îi este teamă să iasă afară pe întuneric pentru că a fost jefuită de mai multe ori decât îşi poate aminti. "Sunt epuizată", spune ea.

Majoritatea tăcută, care şi-a plătit impozitele

Ani de-a rândul, politicenii greci nu au fost atenţi la oameni ca Dimitra. Ar fi trebuit să o facă. Majoritatea tăcută – grecii care au urmat regulile, şi-au plătit impozitele şi au trăit fără să-şi depăşească mijloacele – plătesc acum pentru datoriile acumulate de un sistem politic corupt, ineficient şi clientelar care nu le-a dat aproape nimic. Guvernul nu ar trebui să se teamă de 'aganaktismenoi', sloganul scandat de grecii care şi-au făcut tabără săptămâni de-a lungul în Piaţa Syntagma sub formă de protest faţă de măsurile de austeritate, după modelul indignaţilor din Spania. Ar trebui să se teamă de Dimitra, şi de toţi ceilalţi greci asemenea ei care au acordat politicienilor greci prezumţia de nevinovăţie, şi, după ce acest an al austerităţii nu i-a dus nicăieri, şi-au pierdut într-un final răbdarea.

Newsletter în limba română

Pe plan local, dezordinea are multe straturi, incluzând o economie stagnantă, aproape în stil sovietic, care îi favorizează pe privilegiaţi în locul meritocraţiei, favorizează cultura corupţiei care a cheltuit fără măsură banul public, şi o recentă creştere a imigraţiei prost gestionată atât de greci cât şi de europeni, ce a dus la mii de imigranţi fără slujbe, fără acte şi tot mai disperaţi abandonaţi în Atena. În ultimul an, o creştere îngrijorătoare a criminalităţii violente a revigorat găştile cândva neo-naziste, pe care acum locuitorii cartierelor defavorizate le văd ca pe o forţă de securitate mai eficientă decât poliţia municipală greacă.

"Oamenii nu se mai simt în siguranţă, în niciun fel, ceea ce îi face tensionaţi, nervoşi, suspicioşi", spune Părintele Maximus, preot la Aghios Panteleimonas, o catedrală dintr-un cartier central al Atenei cu acelaşi nume, care a văzut unele dintre cela mai grave crime anul trecut. "Nu ştiu ce să le spun femeilor în vârstă care apar plângând, învineţite după ce un emigrant afgan sau african le-a jefuit în drum spre biserică. Nu ştiu ce să le spun prostituatelor adolescente din Africa care apar aici, implorând ajutor şi o cale de ieşire din capcana în care au căzut, sau emigranţilor fără adăpost ghemuiţi lângă biserică. Nu există nicio ordine, şi în acest context orice victimă poate deveni călău".

Salut nazist în Consiliul municipal al Atenei

Lucrurile au luat amploare în ultimul an, a mai spus el. Mulţi pensionari refuză să-şi părăsească locuinţele de teamă de nu fi atacaşi de 'xenoi' – "străinii" – din Africa sau Asia care îi depăşesc acum la număr în cartier. Ca răspuns, găştile de dreapta patrulează străzile şi au atacat moschei improvizate în subsoluri în timp ce emigranţi din Bangladesh se aflau în interior.

Mulţi dintre cei care fac parte din aceste găşti aparţin lui Chrysi Avgi, sau ordinului Golden Down, un grup extremist fascist dispreţuit de cei mai mulţi greci. La alegerile locale din octombrie, anul trecut, cetăţenii exasperaţi de creşterea criminalităţii din cartierele ateniene au ajutat la alegerea liderului Chrysi Avgi, Nikolas Michaloliakos, în Consiliul municipal al Atenei, pentru că a promis că va termina cu criminalitatea şi îi va da afară pe emigranţi, care se presupune că sunt responsabili de ea.

Michaloliakos este cunoscut pentru modul de a-şi saluta colegii din Consiliu cu un salut nazist. În timp ce Chrysi Avgi nu are nicio perspectivă de câştigare a unor locuri în parlament, "apariţia sa în politică arată că, în timp ce sprijinul pentru cele două mari partide din Grecia a slăbit, spaţiul pentru extremişti s-a deschis", spune Stathis Kalyvas, un profesor de ştiinţe de la Yale care urmăreşte îndeaproape evenimentele din ţara sa.

Cei mai mulţi greci nu sunt xenofobi, dar criza a făcut această cultură, într-un fel parohială mai insulară. Mulţi reacţionează la vorbele europenilor, mai ales ale germanilor, care îi judecă, deseori nedrept, că ar fi leneşi, cheltuitori şi cred că totul li se cuvine. Alţii ripostează din cauza FMI, de care se tem că încearcă să preia Grecia. Am văzut fluturaşi de la mişcarea "cumpără produse din Grecia", care ţinteşte să alimenteze atât mândria naţională cât şi economia prin promovarea produselor greceşti.

Bunica Dimitra, o spun cu tot respectul, se lupta cu această insularitate când am cunoscut-o luna trecută. Era robustă şi directă, cu părul scurt şi cărunt, cu ochelari de profesoară, şi un surâs dezarmant de fetiţă.

A stat lângă mine în timpul unei slujbe religioase pentru un bărbat din Bangladesh înjunghiat mortal, ca răzbunare pentru uciderea unui agent de asigurări luna trecută. Mulţimea era deja furioasă când am apărut. "Afară cu străinii din Grecia!", au strigat ei, în timp ce fluturau steaguri ale Greciei şi l-au alungat pe un nenorocit de emigrant african care căuta în gunoaie conserve de mâncare sau suc pentru a le recicla pentru bani.

Găştile de tineri greci transpiraţi şi-au învârtit steagurile şi au ţinut capetele lor ca pe nişte arme, gata de luptă. Când mulţimea a început să interpreteze furioasă imnul naţional, Dimitra a refuzat să li se alăture. "Aceasta nu e ţara mea", a spus ea plângând. "De ce ne-am ignorat problemele şi i-am lăsat să-şi piardă cumpătul până ce s-a ajuns la ceva atât de urât?"

Categorii
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect