Alegeți o limbă
În sânul comunităţii internaţionale, Uniunea Europeană a fost prima care a reacţionat la anunţul noii condamnări a opozantei birmaneze Aung San Suu Kyi, marţi 11 august, la 18 luni de rezidenţă supravegheată. "Uniunea Europeană a condamnat verdictul dat împotriva lui Suu Kyi, conducătoarea Ligii naţionale pentru democraţie şi laureată a premiului Nobel pentru pace", a anunţat preşedenţia suedeză a UE într-o declaraţie publicată în aceeaşi zi la Bruxelles. Ea a anunţat totodată şi înnăsprirea sancţiunilor economice faţă de "unul din cele mai dure regimuri totalitare din lume", potrivit declaraţiei fostului preşedinte ceh Vaclav Havel, raportate de Lidové Noviny.
"Sancţiunile europene deja în vigoare, înnăsprite în 2007, includ mai ales un embargo pe arme, o interdicţie de a intra în UE ca şi un gel pe averile a câteva zeci de responsabili ai juntei, limitarea relaţiilor diplomatice şi o interdicţie a importurilor de lemne, metale şi pietre preţioase şi semi-preţioase", aminteşte site-ul economic francez L'Expansion.com. Aşa cum informează Financial Times Deutschland, cei 27 vor trebui să se pronunţe în curând asupra unui vot pentru a lărgi gelul capitalului activ aparţinând la 1200 de întreprinderi birmane din Europa.
Salutând declaraţiile făcute la Bruxelles, preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi ministrul său de afaceri externe, Bernard Kouchner, au solicitat rapid noi măsuri de sancţiuni economice, adaugă L'Expansion.com, printre care interzicerea vizei pentru responsabilii regimului ca şi o urmărire atentă a rubinelor şi a lemnului birmanez.
Prin vocea Primului ministru Gordon Brown care, în Der Spiegel, a reafirmatideea unui embargo asupra armelor coordonat de către Naţiunile Unite, Marea Britanie pare chiar să meargă şi mai departe.
Dar aceste declaraţii nu ar trebui să fie urmate de efecte, căci, aşa cum subliniazăThe Independent, UE nu pare să fie suficient de puternică pentru a influenţa regimul: "Ţările occidentale trebuie să pună mai multă presiune asupra ţărilor asiatice care sprijinesc junta. Nu Franţa vinde arme regimului, ci China. Nu la Londra au generalii case de vacanţă, ci în Thailanda. Nu Uniunea Europeană ci cele zece ţări ale asociaţiei naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) vor reuşi să pună capăt regimului", scrie cotidianul din Londra.
Şi pentru Spiegel Online, incapacitatea UE de a cântări mai mult pe lângă regimul birmanez rezidă în slăbiciunea relaţiilor comerciale dintre Europa şi Birmania, şi în dorinţa UE de a nu penaliza o populaţie deja prea sărăcită. Dacă ar exista un domeniu în care UE poate cântări greu în termeni de sancţiuni, este cel al energiei.
Franţa este într-adevăr prezentă în zonă graţie lui Total. În mai trecut, Bernard Kouchner recunoscuse de altfel public că grupul petrolier francez reprezenta "singurul mijloc serios de presiune economică", subliniază L'Expansion.com. Ori, notează site-ul acestui magazin economic, "nici unul dintre conducătorii francezi (nici preşedintele şi nici ministrul de afaceri externe) n-a evocat Total ca şi investitor major în Birmania din 1992".
Financial Times Deutschland atribuie efectiv Parisului inerţia Uniunii faţă de juntă şi aminteşte că în 2007, în timpul primei înnăspriri a sancţiunilor europene, "era vorba şi de interzicerea importurilor de petrol din Birmania. Dar potrivit diplomaţilor, această sancţiune, susţinută de către anumite ţări, s-a lovit de rezistenţa franceză. Geantul Total al petrolului e la lucru în Birmania. Sarkozy a condamnat, este adevărat, condamnarea lui Suu Kyi la domiciliu forţat, dar tot potrivită declaraţiilor făcute de diplomaţi, nu se vede la orizont nici o restricţie a importurilor de petrol".
