Alegeți o limbă
"Elio Di Rupo distruge toate tabuurile", se felicită La Libre Belgique. Într-un documentde vreo sută de pagini, prezentat pe 4 iulie regelui Albert al II-lea, formatorul descrie măsurile pentru a rezolva criza care sfâşie Belgia de mai mult de un an: asanarea finanţelor publice, reforma legii finanţelor, împărţirea zonei Bruxelles Halle-Vilvorde(BHV), responsabilizarea regiunilor şi reforma anumitor aspecte socio-economice.
Di Rupo "propune o reorganizare riguroasă a finanţelor publice în valoare de 22 de miliarde de euro" până în 2015, scrie L'Echo. Scopul: echilibrarea bugetului şi scoaterea ţării din vizorul agenţiilor de rating.
Privitor la partea instituţională, Di Rupo propune divizarea regiunii Bruxelles Halle- Vilvorde, care se află călare între regiunea Bruxelles şi regiunea flamandă. 150 000 de francofoni trăiesc în 35 de comune flamande, ceea ce reprezintă unul dintre motivele de tensiuni între cele două comunităţi.
"Ar exista astfel trei circumscripţii pentru alegerile federale şi europene: Bruxelles-capitală, Brabantul Flamand şi Brabantul Valon. În schimb, drepturile francofonilor din cele şase comune cu facilităţi [unde francofonii au drepturi specifice] vor fi consolidate, ei vor putea de asemenea vota în circumscripţia în care doresc. Procedura de nominare a primarilor comunelor cu facilităţi va fi modificată”.
Newsletter în limba română
Iar aici L'Echo se întreabă: "Ce va zice N-VA [partidul majoritar flamand, naţionalist], care dorea o sciziune fără compensaţie?"
"A venit cu adevărat momentul adevărului", scrie Le Soir. În timp ce salută un text "echilibrat şi curajos", cotidianul francofon se întreabă dacă aceasta este o strategie câştigătoare:
"Nimic nu este mai puţin sigur. Întrucât în nord, se ridică deja îndoieli asupra naturii coperniciene a acestei note. Schimbă sau nu centrul de greutate către entităţile federale? (...) Nu, vor răspunde probabil unele partide flamande, adevăratele frâie ale deciziilor nu sunt înmânate regiunilor."
Presa flamandă salută şi ea curajul lui Di Rupo. Formatorul, explică De Morgen, a fost inspirat de "tragedia grecească":
"Elio s-a întors [din Grecia] cu lacrimi în ochi, el a fost atât de impresionat de daunele măsurilor drastice de austeritate din Grecia, încât şi-a dat seama că, mai mult decât niciodată, criza politică din ţara noastră ar trebui să fie rezolvată cât mai repede cu putinţă".
Cotidianul consideră că
"Partea flamandă a fost suficient de deşteaptă pentru a nu tăbărî imediat pe acest catalog care constă mai ales în propuneri concrete. De altfel, ar fi fost imposibil: această notă nu este un punct final, ci cea mai mare deschidere pe care Di Rupo o putea face. A doborî-o înseamnă a se scoate singur din joc".
De fapt, remarcă De Standaard,
"Di Rupo l-a adus strategic pe De Wever [liderul N-VA] în faţa celei mai dificile decizii ale carierei sale politice. El are dreptul de a considera această propunere ca fiind insuficientă. El promisese mai mult alegătorilor săi şi aceştia încă îl sprijină. Dar trebuie să se întrebe dacă se va mai prezenta vreodată o ocazie mai bună".
