\

Un grup de responsabili politici ai Uniunii Europene, şi nu numai, a venit ieri, 6 iulie, să denunţe public "oligopolul" (cuvântul îi aparţine ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schäuble) agenţiilor de notare financiară. În timp ce datoria Portugaliei tocmai a fost coborâtă la nivelul "junk bonds" [obligaţiuni toxice, speculative], neînţelegerii, indignării şi criticilor li se adaugă promisiunea făcută de Wolfgang Schäuble, cum că "UE va face eforturi" pentru a termina odată cu puterea devastatoare a acestor agenţii în zona euro.

Promisiunea ar putea fi frumoasă dacă nu ar fi deja trecută. Conducătorii europeni multiplică, din 2008 încoace, ameninţările împotriva acţiunilor absurde ale acestor agenţii, fără ca nicio măsură concretă să fi fost luată pentru a le împiedica să dăuneze. În timp ce Statele Unite şi-au modificat regulamentele bancare pentru a le reduce puterea şi în timp ce China, pur şi simplu, s-a dotat cu o agenţie naţională, Europa nu a fost niciodată capabilă să meargă dincolo de dorinţele pioase, întărind astfel impresia de vacanţă a ideilor şi a puterii care se degajă de la Bruxelles, dinspre Paris şi Berlin.

În faţa acestui vid, este normal ca agenţiile să-şi umfle pieptul şi să caute să exploreze până la limite vulnerabilitatea monedei euro. În joc nu se află doar dificultăţile Portugaliei (fără să mai vorbim de Grecia) în a-şi asuma angajamentele: din acţiunea agenţiilor se degajă în acelaşi timp un fel de necrofilie care îi face să se poarte asemeni vulturilor planând deasupra fragilei monezi unice.

Incapabilă să le ţină piept, oferind zilnic lumii întregi câte o nouă dovadă a confuziei sale, Europa nu reacţionează decât atunci când se vede strânsă cu menghina. La rândul lor, constatând marea fragilitate a celor care le-au promis bătălia şi care recunosc în acelaşi timp pierderi pentru investitorii particulari în restructurarea datoriei greceşti, agenţiile acţionează în modul cel mai natural: ele cresc presiunea şi îşi extind ofensiva. Atunci când politica se înclină în faţa forţei organizate a capitalurilor financiare, nu mai este mare lucru de sperat.