Micul joc a durat destul

Summit-ul extraordinar al zonei euro care are loc pe 21 iulie este anunţat ca decisiv pentru reglarea crizei greceşti. Ar fi şi timpul, căci grecilor le-a ajuns să facă mereu tot ce li se cere şi să obţină prea puţin în schimb, crede un editorialist atenian.

Publicat pe 20 iulie 2011 la 15:02

"Tu în portocaliu, ieşi de acolo! Tu, în verde, ascunde-te!" Cam aşa, ca la v-aţi ascunselea, se joacă germanii cu problema grecească. Angela Merkel s-a lăsat convinsă după multe cereri să meargă la summit-ul UE de mâine. Dar, deja, ea despoaie de orice sens decizia care ar trebui să fie luată. Chiar a spus că este puţin probabil să fie găsită o soluţie fundamentală la problema datoriei greceşti. Ceea ce înseamnă probabil că trebuie să înţelegem că pachetul va fi mic.

Una dintre victimele globalizării este statul-naţiune. Suveranitatea de a acţiona atunci când industriile îşi mută sediul acolo unde mâna de lucru este mai ieftină şi unde normele de mediu sunt mai flexibile. Mai rău: ce să faci cu banii fierbinţi care intră şi ies din bursă sau cu obligaţiunile care fac hopa-mitică? Toate acestea înainte de produsele CDS [credit default swap] pe care Warren Buffet le-a numit pe bună dreptate "armă economică de distrugere în masă".

Urmărim de luni de zile încleştarea dintre ţările europene şi pieţe. Cele din urmă nutresc ceva îndoieli cu privire la soliditatea zonei euro, deoarece consideră că o uniune monetară nu poate exista fără o politică globală. Ceea ce a început cu Grecia a continuat cu Irlanda şi Portugalia, pentru a se răspândi ca un cancer în Europa.

Nu-i de glumă cu capitalismul economic şi monetar. El împinge Europa să aibă o poziţie clară. Problema este că politicienilor le plac poziţiile vagi. O poziţie vagă nu-i angajează cu privire la acţiunile lor viitoare. În mare, germanii au spus adeseori că vor susţine moneda euro, dar ei nu spun cu acelaşi entuziasm că vor sprijini Grecia. Concret, Berlin merge de-a îndărătelea de un an şi jumătate. Şi de o lună şi jumătate situaţia s-a înrăutăţit.

Newsletter în limba română

Guvernul Papandreu a fost pus sub presiune pentru a vota noul plan de austeritate, pentru ca să ne fie acordat un nou împrumut de 125 miliarde de euro şi să putem ţine până în 2015. Presiunea a fost de aşa natură încât am fost la un pas de a vedea sosind un guvern de unitate naţională dar în cele din urmă nu a fost decât o remaniere. Planul a fost deci votat dar aşteptăm încă împrumutul nostru. Dacă mâine nu ni se va da o soluţie definitivă, atunci europenii vor împinge guvernul de la Atena la o cădere politică semnificativă fără ca acesta să obţină ceva în schimb!

Insolvabilitatea datoriei greceşti se poate explica uşor. Cineva trebuie să aibă pierderi. În acest caz fie ne vor finanţa contribuabilii europeni din nord, fie bancherii şi fondurile de pensii care au cumpărat obligaţiunile noastre şi ne-au împrumutat bani. Berlin vrea ca aceştia să ia parte la repararea daunelor. Dar Banca Centrală Europeană pune veto, pe motiv că este vorba de o restructurare şi deci de facto un faliment. Ea nu va putea deci să accepte obligaţiuni de la bănci greceşti ca garanţii pentru furnizarea de lichidităţi. Şi aici este blocajul. Aşa cum zice ministrul de Finanţe, chiar şi cea mai proastă soluţie este o soluţie. Totuşi, ar fi frumos ca Germania să ne surprindă în mod plăcut.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect