Flori şi lumânări depuse în onoarea victimelor din 22 iulie, pe o stâncă în faţa insulei Utoya.

Demnitatea ca răspuns

Cel puţin 93 de morţi şi 97 de răniţi: dublul atentat din 22 iulie, al cărui autor este Anders Behring Breivik, un fundamentalist de extremă dreapta, a bulversat norvegienii. Într-un editorial publicat a doua zi, cotidianul Dagbladet le cere să nu cadă pradă panicii şi tentaţiei siguranţei.

Publicat pe 25 iulie 2011 la 13:48
Flori şi lumânări depuse în onoarea victimelor din 22 iulie, pe o stâncă în faţa insulei Utoya.

Nu vom uita niciodată aceste incredibile 24 de ore pe care le-am petrecut. Şi nu trebuie să le uităm. Dar, mai întâi, trebuie să ţinem doliu pentru morţii de la Utøya [insula pe care se ţinea acea tabără de vară a tinerilor din Partidul Laburist] şi din centrul oraşului Oslo. Vom duce de-acum înainte acest doliu cu noi. Şi în timp ce vom reconstrui cartierul guvernului [devastat de explozie], iar AUF (Arbeidernes ungdomsfylking, secţiunea tineret a Partidului Laburist) se reorganizează, vom trebui de asemenea să reconstruim o Norvegie bazată pe deschidere şi încredere.

Este normal să fim mânioşi din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Trebuie să fim. Terorismul şi crimele în masă sunt de neînţeles, şi nu există nici un motiv pentru a arăta, într-un fel sau altul, înţelegere pentru astfel de acte. Aşa cum a spus şi primul ministru [laburistul Jens Stoltenberg], suntem cufundaţi într-o poveste care se învârteşte în jurul fricii, sângelui şi morţii.

Un bărbat a fost arestat. Poate că a acţionat de unul singur, poate că erau mai mulţi. Este clar că această problemă va trebui să fie examinată. Şi cu sârguinţă, astfel încât terorismul să nu câştige. Aceasta nu se poate face decât printr-o procedură judiciară decentă şi o atitudine sobră, demnă de Norvegia pe care ne-o dorim după 22 iulie 2011. Noi nu vrem o Norvegie care să pună în aplicare noi restricţii asupra liberei circulaţii, mai multe uniforme şi deci mai multe intervenţii în viaţa noastră privată, a noastră a celor care nu dorim să înţelegem limbajul terorismului. În acest caz, teroriştii ar câştiga.

Ne dorim o Norvegie bazată pe valorile libertăţii şi egalităţii care au fost atât de importante pentru tinerii reuniţi în Utøya, şi care sunt atât de importante pentru majoritatea cetăţenilor din această ţară. Trebuie lăudaţi şi membrii guvernului care până acum, şi într-o manieră exemplară, s-au concentrat pe doliu şi ne-au evitat o dezbatere nedemnă asupra responsabilităţii şi cheltuielilor alocate sau nu de securităţii. Ceilalţi politicieni s-au comportat la fel de responsabil. Astfel vom ridica din nou Norvegia în picioare, astfel trebuie să dezbatem.

Newsletter în limba română

Aici putem încă întâlni un ministru pe stradă

În ultimii 10 ani, în mai multe dintre aceste domenii, evenimentele din lume ne-au lansat deja o serie de provocări. Cererea de securitate a crescut. Noi metode de poliţie au dat buzna în vieţile a milioane de cetăţeni nevinovaţi, în speranţa de a prinde câţiva vinovaţi. Aici, este încă posibil de a trece pe lângă un ministru pe stradă. Dar trebuie să ne pregătim întrucât lucrurile se vor schimba.

Pentru câteva ore ieri, ne-am simţit ca şi cum Norvegia ar fi fost din nou ocupată [ca în timpul războiului, având în vedere desfăşurarea de poliţie în urma exploziei]. Din fericire, nu era cazul.

Acum, trebuie să evităm să ne lăsăm ocupaţi de frică, cum s-au lăsat ocupate Statele Unite după 11 septembrie 2001. Norvegia este o ţară care funcţionează bine. Am văzut acest lucru în ultimele 24 de ore, în modul în care poliţia, personalul de sănătate, apărarea civilă şi voluntarii au asigurat munca de salvare şi de anchetă. Am văzut acest lucru şi în înţelegerea clară şi sănătoasă a politicienilor faţă de rolul lor, mai ales în raport cu poliţia. Pentru că nu avem nevoie de politicieni care se joace de-a poliţiştii. Este treaba poliţiei să ancheteze şi să prevină actele criminale, şi este treaba tribunalelor să judece. Noi ceilalţi trebuie să ne asigurăm că fac acest lucru în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Ceea ce nu ştim, este în ce măsură cei care au fost într-un fel sau altul afectaţi de aceste evenimente insuportabile au fost distruşi în sufletul şi mintea lor. Şi nu ştim cum vom face să ne descurcăm fără toţi aceşti tineri [cei care şi-au pierdut viaţa împuşcaţi] care căutau să-şi asume rolul într-o societate mai bună în anii următori. Acestea sunt daune care nu se repară cu ciment, cărămizi şi vopsea. Acestea sunt daune ale căror reparaţie ne priveşte pe noi toţi. Şi acestea sunt daune care ne lasă astăzi disperaţi şi mânioşi.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect