Nordisk, un forum online al extremiştilor nordici, printre ai cărui membri s-a numărat odată şi Anders Breivick, a ajuns recent la aproximativ 22 000 de membrii activi în ţările nordice. Cu toate că, dintre toţi extremiştii scandinavi, norvegienii sunt cei mai puţin numeroşi (din punct de vedere al utilizării internetului), poliţia din Norvegia a avertizat, într-un raport publicat în luna februarie, despre legăturile intense pe care aceştia le au cu omologii lor suedezi, precum şi cu mişcările de extremă dreapta din Rusia (în principal cu neo-naziştii din Petersburg).

Extremiştii nordici nu au o structura clasică, dar, potrivit Europol, legăturile internaţionale dintre grupurile extremiste sunt mai strânse ca niciodată, cu contacte demarate on-line şi apoi dezvoltate în timpul concertelor trupelor ”white power”, care promovează supremaţia rasei albe.

"Specialitatea" scandinavilor, xenofobia combinată cu teme religioase

Asistăm la un fundamentalism al secolului XXI, care se revoltă împotriva modernităţii nemiloase, afişând o identitate susţinută de crucea creştină, legăturile de sânge germanic, cultul zeului scandinav al războiului, Odin, şi de legendele eroice ale Nibelungilor”, afirmă Ugo Maria Tassinari, expert italian în subiecte privind extremismul de dreapta.

Xenofobia rasistă combinată cu teme religioase este o ”specialitate” a scandinavilor, pe care aceştia au reuşit să o exporte în Italia, precum şi în alte locuri, acolo unde curentul nordic a inspirat mişcarea extremistă ”Militia Christi” – armata lui Christos.

Potrivit estimărilor recente, în Norvegia ar exista doar aproximativ 2 000 de adepţi ai grupării de extremă dreapta. În vremurile dinaintea apariţiei internetului, probabil că aceştia ar fi rămas răsfiraţi în întreaga ţară şi necunoscuţi unii altora; nu ar fi existat o cale relativ uşoară prin care extremiştii să se întâlnească şi să organizeze mitinguri în care să dea frâu liber fanatismului. În zilele noastre, web-ul oferă chiar şi unui ”băiat dintr-o familie perfect normală” posibilitatea de a afişa o viaţă ce pare absolut obişnuită, în timp ce, prin simpla apăsare a unui mouse, se implică activ în viaţa unor grupări extremiste internaţionale. Web-ul este o modalitate extrem de convenabilă de a comunica, împărtăşii idei, schimba informaţii privind inamicii naţiunii şi de a recruta noi suporteri.

De asemenea, în Germania, extremismul de dreapta al zilelor noastre este reprezentat tot mai puţin de imaginea musculosului ras în cap şi tatuat şi tot mai mult este adoptat portretul vecinului simpatic şi bine îmbrăcat, care îşi dezvăluie adevărata personalitate doar când se conectează la Internet. Acelaşi fenomen s-a regăsit în ultima decadă şi în ceea ce priveşte organizaţia Al-Qaeda şi susţinătorii ei.

Alţii” distrug bunăstarea spirituală a naţiunilor

Totuşi, extremismul norvegian al zilelor noastre nu a demarat cu portaluri ale comunităţilor locale. La începutul anilor 1990, un anume Alfred Olsen, o persoană cu o sănătate mintală îndoielnică, a organizat ”conferinţe anti-sioniste” şi a dorit să organizeze Mişcarea Populară de Rezistenţă – o alternativă creştină de luptă împotriva ”capitalismului marxist”, ”liberalismului marxist” şi al ”agenţilor străini” din guvernul norvegian. Solistul de black-metal Varg Vikernes a promovat ura împotriva lumii exterioare folosind un limbaj considerat neo-pâgân şi chiar satanic – atrăgând astfel un grup larg de susţinători.

Vikernes a fost închis pentru incendierea de biserici şi uciderea unui coleg muzician; în perioada detenţiei, el a scris un manifest intitulat Vargsmål, sau ”Povestea lupului”, o odă adusă loialităţii, curajului, înţelepciunii, disciplinei, sănătăţii şi puterii nordicilor. Textul este prezent şi astăzi pe forumurile extremiste şi a contribuit la un amestec ciudat de simboluri: crucea, zvastica şi Odin sunt laolaltă simboluri adoptate de suporterii ideologiei de extremă dreapta.

Duşmanii lor sunt toţi ceilalţi diferiţi din punct de vedere rasial, naţional sau religios (musulmani, evrei), precum şi acei ”alţii” care distrug bunăstarea spirituală a unei naţiuni: bancherii, directorii corporaţiilor internaţionale, globaliştii şi guvernele care nu înţeleg pericolul iminent sau chiar îi susţin pe ”ceilalţi”. Extremiştii îşi doresc, de fapt, o cruciadă şi o revoluţie împotriva globalizării.