Înainte de 2004, în epoca în care statul nu subvenţiona încă agricultorii care se ocupă de culturi biologice, ţara nu număra decât 3 700 de ferme de acest tip. Cei câţiva curajoşi care se apucau de această activitate, o făceau mai ales din motive ideologice, şi având convingerea că vor produce alimente mai sănătoase. Să faci bani cu alimente bio, era mai degrabă dificil. În prezent, Polonia numără nu mai puţin de 21 000 de exploatări biologice, care se extind pe o suprafaţă de 519 000 de hectare.

O mişcare care ar trebui să-i alerteze pe responsabilii Politicii Agricole Comune (PAC) din sânul UE, ceva trebuie să pară în mod evident prea frumos aici. Într-adevăr, în ultimii şase ani în care au fost acordate subvenţii agricole agricultorilor din ţara noastră, media unei exploatări agricole nu a depăşit 6,8 ha. Suprafaţa unei ferme biologice a explodat, în schimb, atingând 25,2 ha în medie. Fără a mai vorbi de exploatările mai multor sute, ba chiar mii de hectare care au văzut de asemenea lumina zilei.

Dorta Metera, membră a Consiliului de agricultură biologică, şi şefă a societăţii Bioekspert, care certifică produsele prin eticheta Eko, subliniază că ţările care susţin cu adevărat cultura bio, cum ar fi Germania, impun condiţii stricte producătorilor, ceea ce le creşte costurile. Nu este valabil şi pentru ministerul polonez al Agriculturii , care a deschis o primă poartă fraudatorilor. După 2004, agricultura ecologică a atras persoane, care, înainte de a merge pe câmp, au studiat mai întâi condiţiile pentru a obţine subvenţii europene preţioase cu ajutorul cabinetelor de avocatură specializate. Unele din exploatările bio sunt de altfel propietatea acestor cabinete.

Nuca, o afacere de aur

Cultivarea legumelor bio, pentru care Agenţia pentru restructurarea şi modernizarea agriculturii distribuie producătorilor o subvenţie de 1 550 de zloţi [în jur de 380 de euro] pentru hectarul cultivat, rămâne un domeniu rezervat adevăraţilor ecologişti, şi nu speculanţilor atraşi de profit. Aceştia preferă să investească în nuca biologică, foarte rentabilă în privinţa subvenţiilor. Este o adevărată afacere, dacă subvenţia priveşte câteva sute, ba chiar o mie de hectare: în acest caz, subvenţia poate atinge 2 800 000 de zloţi [aproape 700 000 de euro]. Toată lumea ştie aici că nuca înseamnă aur.Toată lumea, inclusiv societăţile de certificare biologică, “dacă firma de certificare exprimă totuşi unele rezerve, agricultorul biologic va prefera o alta, mai indulgentă”, explică Teresa Ropelewska de la Agro Bio Test. Punerea sub semnul întrebării a caracterului bio al unei exploatări prin certificate prea riguroase poate chiar să le coste un proces. Societăţile de certificare, care ţin să-şi păstreze clienţii, devin astfel foarte disciplinate şi discrete.

Cele mai importante dintre ele aparţin de altfel unor persoane care întreţin relaţii cu mediile politice de tot felul. Şi se limitează deseori, în caz de vreo neregularitate, să le semnaleze Agenţiei pentru restructurarea şi modernizarea agriculturii. Această agenţie, care gestionează atribuirea subvenţiilor, nu este totuşi la originea legislaţiei care încurajează escrocheria. Leagănul legii se găseşte la ministerul Agriculturii, complet indiferent la sugestiile agenţiei în favoarea unei revizuiri a regulior aflate în vigoare.

Se presupunea că legea va evolua, după ce s-a descoperit că ministrul adjunct al Mediului în actualul guvern avea o plantaţie fictivă de nuci ecologice. Şi cum subvenţiile pentru cultivarea nucilor au scăzut în mod considerabil, escrocii au găsit o altă portiţă de scăpare: “De acum, pe plantaţiile invadate de buruieni, cresc merişori, sădiţi din loc în loc, deseori în mlaştini, unde nu au nicio şansă de supravieţuire. Ajutoarele financiare pentru culturile de meri sunt în prezent superioare celor alocate nucilor. Cât despre recoltă, ca şi înainte, nimeni nu întreabă despre aceste mici detalii”, se plâng reprezentanţii societăţilor de certificare.