Alegeți o limbă
La sfârşitul lunii iunie, preşedintele român Traian Băsescu a vizitat strategic oraşul Târgu Mureş, în Transilvania. Situată în inima Carpaţilor, această regiune centrală a României a cunoscut o istorie agitată în ultimii 150 de ani. Transilvania a fost, de fapt, anexată Regatului Ungariei după compromisul austro-ungar din 1867. Au urmat ani de politică de maghiarizare forţată, ceea ce a dus la conflicte cu alte grupuri. După 1918, românii au fost cei care şi-au impus dominaţia, ceea ce a condus la acte de violenţă împotriva populaţiei maghiare. Violenţe ce s-au repetat în 1990, imediat după căderea regimului Ceauşescu, la Târgu Mureş. Mulţi unguri au trebuit să părăsească oraşul, după ce demonstraţii paşnice pentru mai multă autonomie pentru regiunea lor au dus la ciocniri cu comunitatea românească, instigată, s-a spus aici, de către oameni ai Securităţii încă în serviciu. Cu toate acestea, Târgu Mureş adăposteşte în continuare cea mai mare populaţie de limbă maghiară din România (70 000 de persoane).
Deci este un teren încărcat cu istorie cel pe care preşedintele l-a ales pentru intrarea lui în scenă, când a spus membrilor minorităţii maghiare : "Vă iubesc pe toţi. Voi toţi ce aveţi în buzunar cărţi de identitate şi paşapoarte româneşti", înainte de a clasifica oraşul ca fiind un "exemplu tipic de coexistenţă paşnică".
În ochii politicienilor locali ai comunităţii româneşti, alegerea amplasamentului şi conţinutul discursului făcea parte dintr-o acţiune calculată cu grijă de şeful statului român. După părerea lor, Băsescu încearcă acum să se asigure de sprijinul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România pentru alegerile prezidenţiale în această iarnă.
În plus, balanţa puterii a început să se inverseze în Ungaria vecină. Partidul de dreapta naţionalist Fidesz, condus de Viktor Orbán, progresează şi ar trebui să câştige următoarele alegeri. Se poate presupune de asemenea, că partidul de extremă dreapta Jobbik va avea scaune în Parlamentul din Budapesta. Ambele partide se referă în retorica lor la Ungaria Mare uitată. Orbán şi-a făcut de asemenea campanie în Transilvania. Această influenţă Traian Băsescu încearcă să o contreze acum cu declaraţia sa "de dragoste relativă" maghiarilor din România. Dar condiţia de a fi "iubit" de şeful statului este de a jura loialitate statului român. Minoritatea maghiară numără 1.4 - 1.6 milioane de persoane, din 22 de milioane de locuitori, populaţia totală a României. Aproape jumătate din persoanele de limbă maghiară din Transilvania - vreo 700 000 - fac parte din minoritatea Secuiască. Astăzi ei sunt cei ce încearcă să-şi impună cererile pentru autonomie.
O "românizare crescând**ă**"
Sfântu Gheorghe este numele românesc al unui oraş mic de 62 000 de locuitori. Trei sferturi din populaţia oraşului este compusă din maghiari. Faptul că strada principală "1 decembrie 1918", îşi ia numele de la Ziua Naţională a României, ziua anexării Transilvaniei de România, este trăită de majoritatea maghiarofonă ca o provocare constantă. Iar statuia eroului naţional român Mihai Viteazul, care domină oraşul este pentru mulţi unguri un mare ghimpe în picior.
Primarul al cărui nume trădează identitatea maghiară, Arpad Andras Antal, nu face un secret din sentimentele lui. Este pur şi simplu insuportabil pentru majoritatea maghiară din oraşul său că, de exemplu, poliţia şi jandarmeria recrutează exclusiv români care nu vorbesc un cuvânt de maghiară. Înainte de al doilea război mondial, era încă normal pentru locuitorii din Transilvania să stăpânească trei limbi : româna, germana şi maghiara. Antal subliniază că sfărâmarea unor ţări comuniste ca Iugoslavia i-a speriat pe politicienii români. Dar secuii speră încă să-şi obţină autonomia, după modelul Trentino-Alto Adige, Italia, sau Catalonia, Spania. Maghiarii din România au plasat mari speranţe în Uniunea Europeană. Dar au fost dezamăgiţi, pentru că UE consideră problema minorităţilor ca o afacere internă a României.
Antal constată existenţa unei "românizări crescânde" : după el, românii sunt implantaţi sistematic, noi barăci sunt de exemplu prevăzute, toate acestea în scopul de a continua delimitarea minorităţii maghiare. Aceasta, după tânărul primar, s-a radicalizat în ultima vreme. O schimbare de generaţii a avut loc printre reprezentanţii politici ai minorităţii maghiare, iar tinerilor reprezentanţi ai poporului nu le mai este frică să-şi impună cerinţele lor radicale.
UNGARIA-SLOVACIA
Uniunea, spectator pasiv al tensiunii maghiaro-slovace
De la sosirea la putere în Slovacia în 2006 a unei coaliţii de populişti şi de naţionalişti, relaţiile dintre Budapesta şi Bratislava nu au încetat să se degradeze, focalizându-se în jurul problemei minorităţii maghiare din Slovacia. În faţa creşterii în tensiune a violenţelor, Uniunea rămâne pasivă, regretă Gabor Stier în cotidianul ungar Magyar Nemzet.
"Uniunea Europeană, ca de atâtea ori până acum, tace. Ea practică politica struţului, ignoră polemica dintre cele două State membre. Purtătorul său de cuvânt se arată dezolat zicând că nu există nici o măsură pentru a preveni acest tip de conflicte. Asta este tot. Întrebarea următoare? Dacă nu şi-ar ţine mai bine limba, "apparatchik-ul" din Bruxelles ar adăuga poate că UE s-a săturat de aceste dispute din Balcanii septentrionali şi că mulţi regretă deja această blestemată extindere care cauzează atâtea probleme. La începutul secolului trecut, partea cea mai norocoasă a Europei a trebuit să rezolve cu aceeaşi nonşalanţă cinică tensiunile regiunilor noastre. Mai marii, insensibili, au încercat să rezolve aceste conflicte delicate cu ajutorul securilor. Iar rezultatul? Îl cunoaştem prea bine. Situaţia actuală este evidentă, dar cum să faci deci ca să te referi la valorile Europei? În mod curios, tratatul de la Nisa uită să menţioneze problema minorităţilor. Cel de la Lisabona spune că Uniunea Europeană trebuie să le respecte drepturile. Dar, bineînţeles, trebuie mai întâi să acceptăm acest document. Este de neînţeles faptul că UE priveşte cu braţele încrucişate cum două dintre Statele ei membre se dispută. În acelaşi timp în care tot ea propune cu plăcere serviciile ei în afara frontierelor Europei pentru a atenua, pacifica şi stabiliza conflicte. Comportamentul său este iresponsabil şi suicidar. Tăcerea ei, incitând pe mulţi să-i întoarcă spatele, o slăbeşte moral. Mai rău, pe plan strategic acest gen de conflicte sapă casa europeană care de abia se construieşte".
