Tinerii nu sunt nici un grup social omogen, nici o bancă pe marginea prăpastiei. Din păcate pentru ei, fiindcă dacă ar fi fost una dintre acestea, planurile de salvare naţionale şi internaţional ar fi revărsat demult miliarde deasupra lor pentru a le asigura educaţie, locuri de muncă, locuinţe – pe scurt un viitor – conform principiului solidarităţii între generaţii.

Incapacitatea politicienilor sau lipsa lor de voinţă de a ajunge la un consens asupra acestor aspecte subminează treptat pilonii unei societăţi de consum în care un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni ajung treptat să fie numai spectatori ai unui capitalism voios dar rezervat unei elite. Sistemul capitalist nu este suportabil decât dacă la el poate lua parte o majoritate. Îşi pierde orice farmec atunci când devine o jucărie a pieţelor pe cât de libere pe atât de instabile. Devine atunci un sistem depăşit şi fără nicio alternativă, care creează printre tineri, nou-veniţi în societate, un sentiment de incertitudine, de scepticism şi de anxietate faţă de viitor. Lipsiţi de orice perspectivă, tinerii ajung astfel să vină cu miile la uşa celor care i-ai despuiat, ca să-şi ceară partea.

Grecia, Spania, Chile, Israel şi Marea Britanie trec printr-această experienţă, la scări diferite. Oricât de naţionale ar părea cerinţele acestor diferite mişcări, toate au aceleaşi revendicări fundamentale : tinerii doresc acces la educaţie, muncă şi locuinţe.

Spiritul "trader" a coborât în stradă

Tinerii de azi trăiesc în condiţii care, şi în cel mai bun caz, nu le permit de a satisface aceste cerinţe, care sunt de fapt drepturi fundamentale. În multe oraşe israeliene sau britanice, nu mai este suficient să ai o educaţie bună şi un loc de muncă pentru a putea avea o locuinţă, cu atât mai puţin pentru a-ţi trimite copiii la şcoală.

În timp ce guvernele injectează miliarde de euro în pieţe pur şi simplu pentru a nu contraria faimosul Dow Jones, prestaţiile sociale se evaporă. Numai cei câţiva câştigători ai sistemului, cei care urmăresc cu interes evoluţiile cursurilor bursiere sau discută despre diferenţa dintre tineri frustraţi şi tineri criminali, sorbind ceai, numai aceştia pot fi încă surprinşi de faptul că aceste politici sunt denunţate ca fiind pur cinism în ţări precum Spania, Grecia sau Marea Britanie, unde rata şomajului printre tineri este de respectiv 44%, 38% şi 20%.

Sumele evaporate pe pieţele de valori sunt o nimica toată faţă de slăbirea legăturilor sociale. Pentru cine se zbate pentru a studia în amfiteatre aglomerate fără vreo speranţă de a-şi realiza visele într-o bună zi, Facebook nu mai este suficient pentru a se descărca. Este de ajuns atunci, precum în Anglia, să intervină un incident desigur tragic, dar banal, pentru a slobozi, la adăpostul mulţimii, acea frustrare reprimată. Astfel, oameni ale căror revendicări sunt juste sunt transformaţi în vandali şi jefuitori. Se reproduce la scară mică ceea la ce asistăm pe scară largă : prinde ce poţi şi fugi fără să te uiţi înapoi. Spiritul "trader" a coborât aşadar şi în stradă.

Nici forţele de poliţie, nici vorbele frumoase nu vor înfrâna aceste excese. Liderii politici trebuie să acţioneze, rapid. Dar generaţia care este acum în stradă are ea cu adevărat vreo şansă să vadă aşa ceva ? Avem toate motivele de a ne îndoi.