Mogadiscio, 15 august. Un grup de deplasaţi interni stă la coadă într-un centru de distribuţie al ajutorului alimentar.

Foamete : ce poate face Europa

Timpul vorbelor a trecut : situaţia din Cornul Africii este atât de tragică încât europenii trebuie să intervină. Ar putea începe prin a reorganiza o ţară distrusă de decenii întregi de război civil.

Publicat pe 16 august 2011 la 13:50
Mogadiscio, 15 august. Un grup de deplasaţi interni stă la coadă într-un centru de distribuţie al ajutorului alimentar.

În Somalia nu există sărăcie, ci mizerie. Sărăcia este demnă, mizeria este nedemnă. O combinaţie de violenţă, dezordine şi lipsă de resurse. E urgent să acţionăm, nu să vorbim. Somalia şi vecinii săi aşteaptă de la Europa patru lucruri: organizare, adică managementul supravieţuirii; în al doilea rând, medici şi medicamente; în al treilea rând, o forţă politică, care astăzi trebuie să fie importată; şi în ultimul rând alimente. Nu pentru o săptămână, ci pentru un an.

Dacă europenii vor să îi ajute pe somalezi, vor trebui, în mod clar, să înfrunte starea de urgenţă, boala, foametea şi violenţa extremă. Dar, dacă vorbim de ziua de mâine, trebuie să doteze Somalia cu centre de formare şi cu o poliţie care să protejeze aceste centre. Cu un simţ al termenelor: în acest caz formarea nu cere 20 de ani, ci unul sau doi.

Mai ales în faţa unor ţări precum Somalia, Uniunea Europeană trebuie să ofere o transparenţă întotdeauna verificabilă. În UE, care se ocupă de o mare parte din ajutorul pentru dezvoltare, cele mai multe fonduri provin din bani publici, invers faţă de Statele Unite. Contribuţia privată pe cap de locuitor din Olanda şi din ţările nordice Danemarca, Norvegia, Suedia şi Finlanda este de cinci ori mai mare faţă de cea a Spaniei sau a Portugaliei.

Din anii 1970, Banca Mondială şi Fondul Monetar au contribuit la destructurarea societăţii somaleze, când în mod paradoxal încercau să îi ofere o structură eficientă. Ajutorul alimentar îşi mişca acul balanţei: europenii, americanii din Nord sau japonezii au încercat să echilibreze păstoritul nomad cu agricultura sedentară - au reuşit doar să reducă tot mai mult capacitatea statului.

Newsletter în limba română

Astăzi răul se extinde în Kenya, Eritrea, Etiopia şi Djibouti. Peste 370 000 de victime aşteaptă în tabere de refugiaţi din jurul oraşului Mogadiscio în timp ce alţi 160 000 au fugit din ţară. Nu puţini dintre ei, mai ales femei şi copii, au murit pe drum din cauza foamei şi a deshidratării. Podul aerian european a început să opereze, totuşi, cu succes, din 27 iulie.

Ca şi în Haiti acum un an şi jumătate, americanii şi europenii au trimis un important ajutor în medicamente şi material sanitar. Dar ceea ce contează cel mai mult este ceea ce am subliniat anterior: primele echipe specializate în management organizaţional au ajuns deja pentru a asigura supravieţuirea, cu condiţia să conteze pe o poliţie pentru a-i proteja.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect