Alegeți o limbă
Călătoriile la preţuri reduse sunt o realitate pentru europenii de astăzi : un element al vieţii lor cotidiene. A taxa impactul companiilor aeriene asupra mediului ar putea avea consecinţe asupra identităţii europene, încă fragile, dar şi asupra mobilităţii cetăţenilor. Pentru cei 700 de clienţi ai companiei aeriene low cost irlandeze Ryanair, rămaşi la sol în aeroportul londonez Stanstedm, era transportorilor care oferă servicii minime nu are doar aspecte pozitive.
Pe 2 august, din cauza lipsei de personal, câţiva călători nu şi-au putut înregistra bagajele înainte ca avioanele lor să decoleze. Poliţişti înarmaţi au trebuit să apere angajaţii aeroportului împotriva pasagerilor înfuriaţi. Vor mai risca aceştia să zboare la preţ redus? Cu 62 de companii aeriene pe teritoriul Uniunii Europene, călătoria la preţuri reduse rămâne totuşi o componentă esenţială a infrastructurilor europene.
Zbor deci exist
Penru Nick Winterton, care trăieşte de mulţi ani în cartierul londonez Camden Town, zborurile la preţuri mici reprezintă o adevărată mană. Impreună cu partenera lui a ales de curând ca domiciliu secundar oraşul catalan Tossa del Mar, pe Costa Brava. "Înainte, când călătoream în Europa mai degrabă prin propriile noastre mijloace decât prin rezervarea de sejururi cu totul inclus, consideram un zbor dus-întors la 200 de lire (235 euros) ca fiind un preţ bun. Mi-e greu să mă gândesc la ce reprezintă acele costuri comparativ cu tarifele actuale. În zilele noastre, zborurile la preţuri mici oferă posibilitatea de a trăi în acelaşi timp în mai multe ţări. Noi continuăm să mergem în Spania cu avionul şi luăm Ryanair până la Gerone de fiecare dată", spune acesta.
"În prezent, un zbor Londra – Geronem, între 31 august şi 8 septembrie costă 21,23 lire (35 euros), e ridicol de puţin dacă nu ai decît un bagaj de mînă. Şi de altfel este singura legătură regulată între Londra şi Gerona". Posibilitatea de a călători la preţuri mici pentru oamenii simpli ca Nick a dus la dezvoltarea traficului aerian în sânul UE.
Numărul de pasageri plătitori de zboruri intra-europene a crescut cu 50 % în ultimul deceniu, conform asociaţiei companiilor aeriene europene. Asociată creării spaţiului Schengen şi deregularizării pieţei aeriene, ambele intervenite în anii 90, aceasta a schimbat maniera noastră de a călători, iar maniera noastră de a călători a schimbat modul în care vedem lucrurile. A face turul Europei uşor şi pentru nu foarte mulţi bani a devenit elementul cheie al identităţii europene populare.
Să luăm cazul lui Kai Andrea Sauthhoff, care trăieşte şi munceşte la Hanovra, în nord-estul Germaniei, dar care are şi păstrează legături strânse cu Portugalia. "Am studiat şi lucrat la Lisabona", începe aceasta. "M-am îndrăgostit de acest oraş minunat şi îmi petrec cel puţin o lună din an aici". Chiar dacă nu trăieşte permanent aici, Kai se simte foarte portugheză. "Nu am impresia de a fi o străină deoarece cu timpul am învăţat foarte bine limba şi am început să iubesc cultura portugheză. Îmi place că sunt nemţoaică. Dar deoarece iubesc la fel de mult Portugalia pot afirma că dimensiunea europeană este de fapt cea care mă interesează".
Cum rămâne cu mediul?
Oricum ar fi, Kai are puţine opţiuni pentru a menţine această legătură transnaţională care îi este dragă. "Am călătorit spre Portugalia cu toate mijloacele de transport posibile şi imaginabile. Îmi place să călătoresc cu trenul, este un mijlocul de transport cu care se călătoreşte cel mai simplu însă ai nevoie de timp pentru a merge în Portugalia. De aceea prefer să petrec mai mult timp acolo şi mai puţin timp în mijloacele de transport. Zborurile la preţuri mici sunt dăunătoare mediului, dar ne permit să ajungem unde vrem în mod rapid, ne permit să ne întâlnim prietenii, să descoperim noi locuri, să lucrăm în alte ţări".
Spectrul impactului ecologic al călătoriilor în avion planează asupra dezbaterilor privitoare la viitor. De exemplu, intrarea probabilă a aviaţiei, de aici într un an sau doi, în programul european de cotă de CO2 înseamnă că industria va fi incitată să reducă emisiile de carbon de către avioane (adoptat la 1 ianuarie 2005, European Trading System - Sistemul European de Comerţ- permite celor 27 de state membre să distribuie cotele de emisiuni de CO2 diferitelor industrii a căror listă a fost în prealabil definită). Comisia intenţionează în acest moment să extindă acest sistem la ansamblul gazelor cu efect de seră GES, şi să fixeze obiective pentru industrii care nu erau pînă acum vizate de acest program.
Avioanele vor funcţiona mai bine cu motoare mai bine concepute, însă în aceste condiţii o creştere a preţurilor va fi inevitabilă. Soluţia ar fi construirea unor linii de tren de mare viteză care să facă legătura între mai multe destinaţii, în aşa fel încât impactul deplasărilor să fie bine repartizat în teritoriu, iar costurile de mediu să fie reduse. Chiar dacă consecinţele economice şi politice asupra metodelor de transport trebuie luate în calcul, libertatea de deplasare nu valorează mai nimic dacă nu ai mijloace pentru a te deplasa.
Sunt european
Dacă această măsură se adaugă altora cum ar fi limitarea dezvoltării aeroporturilor, identitatea europeană plină de vitalitate pe care o cultivă oameni precum Kai ar putea fi ameninţată. Dar întorcându-ne la Tosa del Mar, posibilitatea de a face în mod liber naveta între două ţări, departe de a implica pentru Nick o viaţă de expatriat, l-a condus dimpotrivă la integrarea acestui oraş în viaţa sa. ”Nu te mai simţi străin. Din momentul în care ai cumpărat un apartament, te simţi dintr- o dată altfel. Oraşul a devenit parte din noi la fel ca şi Camden. Când suntem la Tosa şi vorbim de întoarcerea acasă, asta înseamnă la apartament şi nu la Camden”.
Identitatea devine din ce în ce mai complexă. Îmi place să mă descriu ca fiind european, dar atunci când sunt cu alţi europeni, stereotipurile ies la iveală şi devin foarte englez. Fără îndoială, era zborurilor ieftine a schimbat multe lucruri în vieţile noastre, şi doar în bine. Fără oportunitatea de a călători de manieră rezonabilă şi facilă, experienţa identităţii europene, ca cea a lui Nick, nu ar fi posibilă.
Nathan Charlton
