Alegeți o limbă
“Temerile asupra economiei şi a băncilor provoacă prăbuşirea burselor”, titrează El País pe prima pagină. “La trei ani după şocul” toamnei lui 2008, “fantoma Lehman Brothers se plimbă prin lume”. Cotidianul subliniază că “indicii europeni au trăit cea mai rea zi” după căderea Lehman şi “teama de o recesiune” revine în forţă, pentru că “fără creştere economică nu este posibilă plata datoriilor”. “În zona euro Banca Centrală Europeană şi cele mai multe guverne, departe de a lupta împotriva actualei stagnări, au favorizat politici deflaţioniste”, notează El País, care, se altfel, apără nevoia “de a încuraja creşterea pentru a reda încrederea pieţelor”. Un “exerciţiu care nu va fi uşor, după toată retorica inutilă a austerităţii excesive”, conchide ziarul.
“Europa, este ea pe cale să eşueze?” se întreabă pe prima pagină Handelsblatt. Pentru cotidianul economic german, propunerile lui Merkel şi Sarkozy “nu sunt singurele cauze ale acestui acces de panică al investitorilor pe burse”: aceştia “se tem de un faliment al Europei: americanii se tem ca problemele din sectorul bancar european să nu atingă şi instituţiile lor”. “Spunem destul de mult în acest moment că europenii ar trebui acum să decidă dacă lasă euro să se prăbuşească sau dacă construiesc un fel de State Unite ale Europei. Dar pentru asta este nevoie de timp. Poate că ar trebui mai degrabă să decidă, dacă nu pot să fie garanţi ai statelor, să-şi protejeze cel puţin băncile pentru a rămâne credibile. Aceasta ar reduce în parte panica investitorilor, şi ar permite evitarea cheltuirii a miliarde de euro pentru nimic.”
“Europa arde” titrează şi Il Manifesto, potrivit căruia “căderea dublă de care ne tot temem este iminentă. Şi nimic nu pare să se fi schimbat după crahul din 2008”. Cotidianul comunist arată cu degetul spre finanţele internaţionale: “statele s-au mobilizat pentru a salva sistemul financiar; pentru asta şi-au distrus propriile bilanţuri, umflând datoria publică peste măsură, în timp ce tăiau cu disperare cheltuielile sociale pentru a găsi resurse. În timpul acestui prim val al tăierilor, sistemul financiar a spus mulţumesc şi a reluat speculaţiile. Cât despre reglementarea pieţelor financiare, nu mai vorbim. Dar statele nu mai sunt o resursă pentru bani proaspeţi. Fac parte din problemă. Iată de ce măsurile avansate de Merkel şi Sarkozy nu ar fi putut să calmeze pieţele, chiar dacă ar fi fost de o mie de ori mai inteligente.”
În Gazeta Wyborcza, care titrează despre “indicii care scad, economiile care tremură şi spectrul unei recesiuni care planează”, editorialistul economic Witold Gadomski scrie că “este timpul să se abandoneze tactica micilor paşi. Liderii europeni par de fiecare dată surprinşi de evoluţia crizei, care a înghiţit Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania şi curând – cine ştie – Italia. Se află între ciocan şi nicovală, între problemele propriilor ţări şi cele ale Europei, între starea de spirit a alegătorilor – cărora le-au promis multe – şi cea a pieţelor financiare. UE suferă de un deficit democratic şi de o lipsă de lideri remarcabili. Vremurile sunt dure. Aş prefera să fim guvernaţi de oameni serioşi mai degrabă decât de celebrităţi.”
