Lituania, Letonia şi Estonia sunt marii câştigători ai căderii URSS-ului. În ciuda cruzdei realităţi post-criză şi problemelor structurale, cum ar fi corupţia, influenţa grupurilor de interese, dar şi lipsa de competitivitate la toate nivelurile, statele baltice au reuşit să iasă din spaţiul sovietic. Ele nu mai sunt state post-comuniste, ci state occidentale puţin dezvoltate, caracterizate de valori, stereotipuri, probleme, norme şi chiar şi obiceiuri de consum, din ce în ce mai asemănătoare cu cele ale occidentalilor.

A trebuit reorganizată întreaga economie a acestor ţări şi creat întregul arsenal juridic pentru a reglementa politica şi viaţa statelor şi a societăţilor. Fără a mai pune la socoteală primii paşi în politică externă, pentru a ancora independenţa în arena internaţională şi a se integra în instituţiile occidentale. Aceste transformări au fost complet noi. Exista doar voinţa, căci nimeni nu avea experienţa unor astfel de reforme.

Lituania, spre deosebire de surorile ei din nord, a ieşit din perioada sovietică ceva mai omogenă din punct de vedere etnic. Acordând cetăţenia tuturor sau aproape tuturor celor care trăiau în ţară, aceasta a evitat statutul de societate divizată, cu care ruşii acum se joacă în scopul de a "apăra drepturile rusofonilor", pentru a discredita victoriile democraţilor în Estonia şi Letonia şi pentru a se amesteca în treburile lor interne.

În ciuda ritmului rapid de schimbare de culoare a guvernelor, statele baltice au pus în aplicare o politică socio-economică foarte liberală şi capitalistă, cu un ritm frenetic de privatizare, chiar dacă adeseori destul de controversat.

Chiar şi guvernele de stânga explicau, ca şi cum căutau să se justifice, că erau obligate să finalizeze economia de piaţă, susţinută de instituţiile internaţionale. Între timp, ele căutau de asemenea să protejeze moştenirea post-comunistă.

Tigrii baltici

Lituania, Letonia şi Estonia au fost numite tigrii baltici datorită realizărilor economice impresionante. Chiar şi după ultima criză economică, regiunea recuperează repede. Pe de altă parte, criza a încetinit creşterea economică, şomajul progresează, emigraţia importantă şi corupţia nu permit previziuni economice de viitor prea optimiste.

Tranziţia spre democraţie şi transformările economice au avut loc simultan. Odată cu întoarcerea independenţei, a fost necesar de a face faţă unor noi realităţi politice şi economice. Mulţi mântuitori politici au trecut, ca nişte meteoriţi, dispărând după ce au dezamăgit alegătorii, dezamăgiţi şi de partidele politice în general.

Mai multe motive i-au condus să vrea să se apropie de Occident. În primul rând, dorinţa de a restabili dreptatea istorică era în toate inimile. Consecinţele ocupaţiei sovietice şi ale anexării trebuiau să fie şterse. Separarea regiunii baltice de Europa în 1940 a luat sfârşit după 50 de ani. Lituania, Letonia şi Estonia au simţit atunci că se întorceau în leagănul lor, locul căruia îi aparţineau de drept. În plus, apropierea de organizaţii care promovează aceleaşi valori a consolidat sentimentul de securitate faţă de influenta Rusie. În sfârşit, UE era văzută ca un nou Eldorado, deci cu utilitate economică şi socială.

Adio sistem sovietic, welcome unui mediu occidental

Cele trei ţări au devenit membre UE şi NATO în 2004. Integrarea nu s-a mărginit la atât. Intrarea în spaţiul Schengen sau dorinţa de a prinde din urmă Estonia şi de a adopta moneda euro sunt percepute ca o apropiere de inima continentului, pentru a nu rămâne la marginea unei Europe cu două viteze.

Astăzi, Lituania, Letonia şi Estonia sunt încă state de la periferia Europei Occidentale, mici şi lipsite de influenţă. Politica lor externă urmăreşte în primul rând să consolideze legăturile transatlantice, Parteneriatul Estic al UE, căutarea securităţii energetice, apropierea de ţările nordice, precum şi aprecierea politică a evenimentelor recente.

Ultimii 20 de ani pot fi consideraţi ca o poveste de succes pentru statele baltice. Libertatea şi independenţa au fost redobândite, a fost implantată democraţia, bunăstarea şi siguranţa oamenilor a crescut. Lituania, Letonia şi Estonia nu au devenit un Singapore al Mării Baltice, dar se poate spune că au făcut un salt de tigru de la un sistem sovietic spre un mediu occidental şi dinamic. Ei l-au făcut şi probabil că nu se vor opri aici.