Știri Război în Libia
Nave din Italia, România şi Turcia în largul Libiei în timpul operaţiunii NATO “Protector unificat”, iunie 2011.

Europa trece proba de foc

Campania din Libia a arătat că UE este capabilă să conducă o acţiune militară pe scară largă. Dar şi că are carenţe, estimează un jurnalist al Le Figaro.

Publicat pe 24 august 2011 la 13:44
Nave din Italia, România şi Turcia în largul Libiei în timpul operaţiunii NATO “Protector unificat”, iunie 2011.

Pertinenţa unui război care se termină nu poate fi evaluată numai în ceea ce priveşte obiectivele militare şi politice care au fost realizate sau nu. Printre tranşee, în mijlocul fumului bătăliei şi bubuiturilor de tunuri, războiul foloseşte de asemenea pentru a pune la încercare tăria puterilor, el dezvăluie armatelor punctele lor forte şi punctele lor slabe, şi influenţează relaţiile diplomatice dintre ţările care participă. În acest sens, campania libiană este deosebit de bogată în învăţături.

În primul rând obiectivele, destul de ambiţioase, ale intervenţiei, au fost efectuate cu mijloace relativ modeste, adică fără să fi trimis forţe la sol, cu excepţia forţelor speciale şi a consilierilor militari aflaţi pe teren. "O operaţiune militară limitată la două componente, aeriană şi maritimă, poate deci avea un impact suficient pentru a influenţa echilibrul strategic de forţe pe teren", observă o sursă de la NATO. Acesta a fost de la început pariul lui Nicolas Sarkozy. "Rezultatul războiului dovedeşte că alegerile militare şi diplomatice ale Parisului au fost perfect valabile. Dar o astfel de campanie aeriană, realizată fără sprijinul masiv al Statelor Unite, era menită să dureze", comentează Arnaud Danjean, preşedintele Subcomisiei de Apărare a Parlamentului European.

În al doilea rând, şi contrar a ceea de ce se temea iniţial Franţa, intrarea în acţiune NATO, organizaţie militară dominată de SUA, a fost acceptată politic de statele din regiune, dintre care mai multe - Qatar, Emiratele Arabe Unite, Maroc şi Iordania - au fost chiar implicate.

Franţa şi Marea Britanie, cei mai buni aliaţi militari

Pe planul diplomatic, intervenţia din Libia a confirmat o tendinţă în curs de dezvoltare de ceva timp de cealaltă parte a Atlanticului: dispariţia treptată a intereselor americane în favoarea Europei. Menţinându-şi în acelaşi timp influenţa lor în lanţul de comandament, lăsând la dispoziţia aliaţilor lor aeronavele cisterne, dronele (UAV-uri, aeronave fără pilot) şi mijloacele lor de supraveghere şi de informaţii, americanii şi-au curmat rapid participarea avioanelor lor de luptă. "Statele Unite nu mai doresc şi nu mai pot să se ocupe de toate problemele de securitate ale lumii. Interesele lor strategice sunt acum mult mai orientate spre est. Acest fenomen doar se va amplifica. Americanii doresc parteneri puternici capabili să ia iniţiative în Europa în locul lor", spune Arnaud Danjean.

Newsletter în limba română

Campania libiană a arătat că Europa, condusă de două ţări fruntaşe, a fost capabilă să conducă o acţiune militară majoră. Această demonstraţie prefigurează ceea ce ar putea fi pe viitor operaţiunile Uniunii Europene. Franţa şi Marea Britanie, care şi-au apropiat apărările respective cu un an în urmă, şi-au pecetluit alianţa în cerurile libiene, confirmând că sunt buni aliaţi militari. "Coordonarea cu Londra a fost perfectă de la început până la sfârşit", confirmă un responsabil NATO.

Dar şi-a arătat de asemenea şi limitele: Europa nu s-ar fi putut lipsi de sprijinul american decât dacă ar fi avut un centru de comandament operaţional. Trăgând rapid învăţăturile din operaţiunea libiană, Paris şi Varşovia au încercat să reînvie ideea faimosului mare cartier general european. Dar această tentativă s-a izbit de un nou refuz categoric al englezilor. Frânată de reticenţa Londrei, handicapată de blocajul Berlinului, Europa apărării, din acest punct de vedere, nu a reuşit cu adevărat să decoleze deasupra Libiei.

Carenţe în armata franceză

Din punct de vedere strict militar, campania aeriană din Libia a fost marcată de performanţa avionului de luptă polivalent Rafale (construit de grupul Dassault, proprietarul ziarului Le Figaro) şi de elicopterele de atac. Toate fără daune colaterale sau aproape. Datorită unor "reguli stricte de angajament, o procedură riguroasă de validare a ţintelor şi o bună mobilizare a capacităţilor de informaţii", se explică de la NATO.

Campania libiană oferă de asemenea învăţături despre capacităţile armatei franceze. Aceasta a dat dovadă de carenţe în mijloacele de realimentare în zbor, în materie de UAV şi rachete anti-radar, care vor trebui să fie corectate pentru a putea acţiona vreodată, dacă este necesar, fără ajutorul american.

Învăţăturile războiului vor ajuta la obţinerea păcii? Deputatul european Danjean speră: "Jocul diplomatic robust al Franţei, câştigurile construite cu răbdare în timpul campaniei aeriene sunt un atu important care ar trebui să permită Franţei să joace un rol într-o tranziţie de succes".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect