Alegeți o limbă
În Belgia aproape toată lumea a auzit câte ceva despre "La Muette de Portici"(Surda din Portici): este opera care, în 1830, a declanşat revoluţia belgiană. Însă nimeni nu a văzut-o cu adevărat. Această stare de fapt s-ar putea schimba căci, în cursul sezonului viitor, Théâtre Royal de la Monnaie (Opera de Stat) va programa o nouă reprezentaţie. Doar că aceasta nu va avea loc la Bruxelles, ci la Paris, în cadrul unei coproducţii cu Opéra Comique.
Am făcut programarea foarte conştienţi, afirmă directorul teatrului din Bruxelles, Peter De Caluwe. A prezenta această operă acum la Bruxelles nu ar fi doar un act artistic, ar fi un manifest politic şi ar fi interpretat ca o pledoarie pentru unitate într-un moment politic precar. "Nu este momentul potrivit, consideră Peter De Caluwe, căci ar fi atunci posibilă şi necesară întrebarea dacă avem sau nu nevoie de o Belgie. Vreau să retrag opera din contextul dezbaterii".
[Scriitorul Geert Van Istendael,](http://www.uitgeverijatlas.nl/result_auteur.asp?auteur=Geert van Istendael) care a trebuit să înveţe pe de rost extrase din "La Muette de Portici" la şcoala generală, îi dă întru-totul dreptate lui Peter De Caluwe: "Să joci opera la Bruxelles, în mlaştina politică în care ne bălăcim azi, ar fi ca o lovitură de bâtă". În 16 august, discuţiile asupra formării unui guvern belgian s-au reluat. Neîncrederea dintre partidele flamande şi valone este atât de mare încât aceste negocieri durează de paisprezece luni. Luna trecută, regele Albert al II-lea, unul dintre ultimele simboluri ale unităţii Belgiei, a înfierat politicienii care nu reuşesc să ajungă la un compromis şi a lansat un avertisment asupra ideii de poujadisme [în franceză în original] - o aluzie la mişcarea populistă franceză a anilor 50. Într-un asemenea climat, reprezentaţia operei "La Muette de Portici" este considerată ca fiind o adevărată bombă pe plan politic.
Dar cum de o operă datând din 1828 poate fi un subiect atât de sensibil în Belgia anului 2011? Cum de este posibil ca "La Muette de Portici", a compozitorului francez Daniel François Esprit Auber (1782-1871), cu o surdă în rolul principal, să devină un simbol al unităţii unei ţări fragmentate de certuri lingvistice?
Insurecţia domnea pe străzile din Bruxelles
Totul a început în 25 august 1830 la Théâtre de la Monnaie, când tenorul francez Jean-François Lafeuillade a lansat un "La arme!" în timpul celui de al treilea act al operei. "La arme!". Atunci când sala se pregătea deja să sară în sus. Cu câteva momente înainte, după aria galvanizantă a "Iubirii sacre a patriei", publicul îi ceruse un bis lui Lafeuillade. După al său "La arme!", sala se pare că ar fi strigat "Trăiască libertatea!", "Jos cu regele!", "Moarte olandezilor!" şi poate chiar, în ambele limbi "Trăiască Franţa, vivat de Fransoeëze!".
În acea seară de august, opera se dădea în onoarea celei de a 59-a aniversări a regelui Olandei, Willem I al Țărilor de Jos, care era încă rege al Belgilor. "La Muette de Portici", o operă la modă pe atunci, avea ca temă o insurecţie populară din Napoli, în secolul al XVII-lea, împotriva spaniolilor. Ori tema operei, insurecţia, plana de ceva timp pe străzile din Bruxelles.
Cine ştie ce striga exact publicul la Théâtre de la Monnaie la Bruxelles şi cine mai ştie dacă a acţionat la instigarea poliţiei sau sub influenţa unui acces spontan de furie. Tot ce se ştie este că opera a fost întreruptă înainte de final, că publicul a ieşit în stradă şi că în noaptea aceea a avut loc la Bruxelles prima insurecţie împotriva guvernului olandez. Au fost atacate şi arse casele unor înalţi demnitari. Apoi totul s-a petrecut foarte repede: insurecţia s-a întins la restul ţării, în septembrie au avut loc lupte violente şi în 4 octombrie 1830 a fost proclamată independenţa Belgiei.
Acea seară de august 1830 a făcut din "La Muette de Portici" simbolul insurecţiei belgiene împotriva dominaţiei olandeze. Şi, în consecinţă, simbolul unităţii belgiene. În mod natural, impactul operei asupra revoluţiei a fost romanţat, recunoaşte Geert Van Istendael. În acea vară a lui 1830 erau reunite cu totul alte ingrediente pentru a genera o revoltă: burţi goale în urma unei recolte păguboase, exemplul Franţei, unde avusese loc o revoluţie în iulie. "Ce este sigur este că în acel teatru unor tineri burghezi li s-a urcat sângele la cap".
Unitatea Belgiei, ultimul lucru dorit de flamanzi
La Théâtre de la Monnaie, din Bruxelles, opera a mai fost pusă în scenă în 1930, pentru a sărbători centenarul existenţei ţării. Şi începând cu septembrie 1944 au fost jucate alte 14 spectacole pentru a marca eliberarea oraşului Bruxelles din mâinile nemţilor. A fost ultima oară când "La Muette" a fost auzită. O montare din 1980, cu ocazia a 150 de ani de existenţă a ţării, a fost anulată în ultimul moment deoarece flamanzi extremişti anunţaseră intenţia lor de a perturba spectacolul. Căci unitatea Belgiei este ultimul lucru pe care şi-l doresc.
În Belgia francofonă nimeni nu înţelege de ce "La Muette" nu este programată la Bruxelles. "O cenzură scandaloasă", replică unii pe Internet. "Ar trebui să mergem în place de la Monnaie pentru a face auzită o înregistrare a 'La Muette de Portici' în acelaşi timp în care ea se joacă la Paris". Toate acestea îl fac să surâdă pe directorul De Caluwe. "Am fi vrut să programăm o reprezentaţie comună anul viitor la Bruxelles însă oraşul nu avea mijloacele financiare. Foarte încăpăţânat". Un alt cititor de pe web conchide: "Dacă dăm înapoi în faţa unei opere care a condus le naşterea ţării noastre, de frica furiei celor care vor de fapt să dispară Belgia, atunci această ţară a dispărut de fapt deja".
