Vă rog, taxaţi-mă, sunt putred de bogat!

Mai întâi a fost Warren Buffet cel care a anuţatcă el şi amicii săi au fost “răsfăţaţi destul de un Congres prietenos cu miliardarii”. Apoi, Liliane Bettencourt, cea mai bogată femeie din Franţa, care s-a aflat în centrul unui scandal de evaziune fiscală anul trecut, a semnat o scrisoare împreună cu alţi 15 miliardari cerând să facă o contribuţie specială la trezorerie pentru a ajuta la scoaterea Franţei din criza financiară. Chiar şi un italian a intrat în joc, cu şeful Ferrari spunând că atâta timp cât este bogat, este “corect” să contribuie mai mult.

Acum, când şi Franţa şi Spania se gândesc să introducă o taxă pe bogăţie, 50 de germani bogaţi s-au alăturat mişcării “Taxează-mă în plus!” reînnoindu-şi cererea adresată Angelei Merkel de a “stopa creşterea diferenţelor între săraci şi bogaţi”. Grupul german Vermögende für eine Vermögensabgabe(Bogaţii pentru o Taxă pe capital) este ultima manifestare a unui tendinţe printre bogaţi potrivit căreia banii în plus din conturile lor bancare ar putea să fie capabili să uşureze, dacă nu să rezolve, criza financiară care ameninţă să le paralizeze ţările.

“Niciunul dintre noi nu este de nivelul lui Buffett sau Bettencourt”, spune fondatorul, Dieter Lehmkuhl, un doctor la pensie cu o avere de 1.5 milioane de euro (1.3 milioane de lire sterline). “Suntem un grup larg – profesori, doctori, oameni de afaceri. Cea mai mare parte din averea noastră este moştenită. Dar deţinem mai mulţi bani decât avem nevoie.”

Petiţia grupulului susţine că Germania ar putea strânge 100 de miliarde de euro (88.5 miliarde de lire sterline) dacă cei mai bogaţi ar plăti o taxă pe avere de 5% timp de doi ani.

Luni [29 august], Lehmkuhl a spus că şi-a reînnoit cererea, prima oară apărută acum doi ani, către guvernul lui Merkel de a-şi regândi politicile de taxare. În prezent cei mai bogaţi germani sunt taxaţi cu un maximum de 42%. Fostul cancelar, Gerhard Schröder, a scăzut taxa de la un maxim de 53%, cât fusese prevăzută de predecesorul său, Helmut Kohl. “I-aş spune lui Merkel că răspunsul pentru depăşirea problemelor financiare de către Germania, şi plata datoriei suverane, nu este introducerea tăierilor, care ar lovi în mod disproporţionat oamenii mai săraci, ci creşterea taxelor pentru cei bogaţi”, a spus Lehmkuhl. “Auzim tot timpul despre pachete de economisire, dar niciodată despre creşterea taxelor. Totuşi creşterea taxelor este o cale pentru a ieşi din acest balamuc. Acolo se găsesc banii: la oamenii bogaţi. Ceva trebuie făcut pentru a stopa creşterea prăpastiei dintre cei bogaţi şi cei săraci.”

În planurile grupului, noua taxă va afecta doar indivizii cu un capital de mai mult de 500 000 de euro. Toţi banii peste acest plafon ar trebui să fie taxaţi cu 5% în primii doi ani şi din al treilea cu 1% sau mai mult.

Bogaţii, taxaţi temporar?

Săptămâna trecută, în Franţa, Nicolas Sarkozy a propus o idee similară: o taxă temporară pentru cei foarte bogaţi. Aceasta ar ajunge în forma unei “contribuţii excepţionale” de 3% pe veniturile taxabile pentru cei care câştigă peste 500 000 de euro. Va dura probabil până în 2013. Iniţiativa a fost atacată ca fiind o cascadorie fără sens înainte de a fi luată în seamă – chiar şi de unii din propriul partid. Stânga a catalogat-o drept o perdea de fum pentru a ascunde faptul că Sarkozy a renunţat la miliarde de euro prin scutirile de taxe pentru bogaţi în timp ce această nouă măsură va aduce numai 200 de milioane de euro. Chantal Brunel, un parlamentar din partidul de dreapta a lui Sarkozy, UMP, a spus că trebuie să existe taxe mai mari permanente pentru “averile mari” pentru că “bogaţii trebuie să participe mai mult”.

Şi în Italia, unul dintre cei mai bogaţi cetăţeni s-a oferit să plătească taxe mai mari – dar numai dacă guvernul lui Silvio Berlusconi îşi asumă promovarea unui program amplu de reforme neo-liberale. Luca di Montezemolo, preşedintele miliardar al Ferrari, şi-a anunţat oferta într-un interviu pentru ziarul de centru-stânga, La Repubblica, ceva mai devreme luna aceasta. Montezemolo, în vârstă de 63 de ani, care a fost suspectat de ambiţii politice, a spus că vrea să vadă guvernul strângând bani prin vânzarea de proprietăţi şi reduceri ale avantajelor îmbuibaţilor politicieni italieni. “Atunci, dar numai atunci, va fi nevoie de o contribuţie din partea cetăţenilor”, a spus el. “Trebuie să începem prin a cere de la cei ce au mult, pentru că este scandalos să se ceară de la clasa de mijloc.” El a spus că înainte chiar ca pieţele să fie afectate luna aceasta de îngrijorările legate de datoria publică gigantică a Italiei, a propus o suprataxă pe veniturile anuale între 5 milioane de euro şi 10 milioane de euro. Dar s-a confruntat cu o “linişte asurzitoare”.

În Spania, guvernul socialist ar lua în considerare reintroducerea unei taxe pe avere, taxă eliminată doar cu trei ani în urmă. Experţii spun că taxa pe bunuri, care nu include o primă reşedinţă, ar produce o creştere a veniturilor de 1 miliard de euro de la doar 50 000 de oameni înstăriţi. Ministrul de Finanţe, Elena Salgado, a declarat că regretă scoaterea taxei.

Taxe mai corecte, nu taxe pentru cei cu averi

Alfredo Pérez Rubalcaba, noul candidat al socialiştilor pentru postul de prim-ministru la alegerile generale din Spania de pe 20 noiembrie, şi-a luat deja angajamentul că va creşte taxele pentru cei bogaţi dacă va fi ales.

În SUA, Buffett a fost luat în derâdere pentru că a recunoscut în New York Times luna aceasta că s-a simţit prost că anul trecut a plătit doar 6.9 milioane de dolari (4.79 milioane de euro) de taxe, 17.4 % din venitul lui taxabil, în timp ce echipa sa a plătit în medie 36%. El a sugerat că nivelul de taxare pe venituri şi investiţii ar trebui crescut pentru cei care câştigă mai mult de 1 milion de dolari în venituri taxabile – 0.2% din cei care şi-au completat declaraţiile pe venit în 2009. Articolul i-a adus critici acerbe. “Warren Buffett, ipocrit”, a fost titlul din New York Post. “Vrea mai mult să-i ţină isonul preşedintelui Obama – care şi-a făcut un laitmotiv al realegerii din a-i scurge de bani pe ‘milionari şi miliardari’ – decât să contribuie el mai mult”, a spus ziarul.

Harvey Golub, fostul director executiv al American Express, a declarat pentru Wall Street Journal: “Înainte de a cere mai mulţi bani din taxe de la mine sau de la alţii, creşteţi taxele mai corect, pentru cele 2200 de miliarde de dolari pe care deja le colectaţi anual şi cheltuiţi-le mai înţelept.”

Opinie

Taxe sau crearea bunăstării?

În cotidianul portughez Público, [profesorul şi analistul politic João Carlos Espada a criticat](http://jornal.publico.pt/noticia/29-08-2011/impostos-e-criac ao-de-riqueza-22782018.htm) noţiunea impunerii unei taxe extraordinare pentru cei super-bogaţi. “Taxele nu sunt sursa principală pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a majorităţii. Bunăstarea Europei şi a Occidentului – care chiar şi astăzi merită admiraţia restului lumii – nu a fost produsul redistribuirii bogăţiei de la bogaţi la săraci prin intermediul taxelor. A fost produsul creării bunăstării într-un climat de libertate economică, în general asociat cu o taxare redusă, justiţie promptă, şi mai mult decât atât, absenţa barierelor când era vorba de intrarea noilor competitori”.

Profesorul argumentează că “cea mai bună contribuţie a bogaţilor la binele comun stă în asigurarea că bunurile şi serviciile sunt produse într-un mod care este accesibil celei mai mari părţi din populaţie; constă în garantarea faptului că acest bun sau serviciu nu este protejat în mod artificial de competiţie şi că a fost ales de bunăvoie de cei care îl consumă”. João Carlos Espada crede că acesta este factorul care a fost cel mai important “motor de ascensiune” în Europa şi în Occident, care a dat posibilitatea unor generaţii succesive de oameni obişnuiţi de a-şi permite bunuri şi produse la care generaţiile precedente nici nu visau.