Alegeți o limbă
Lituania este o ţară înnebunită după baschet. Atenţie: aici, acest sport nu este doar un joc unde este de ajuns să pui mingea portocalie în coş. De la Kaunas la Klaipeda, de la Alytus la Marijampolė , de la Panevėžys în delta Nemanului, lituanienii vă vor spune că, dacă trăiesc într-o ţară astăzi independentă, ei datorează acest lucru baschetului.
Nu e de mirare, deci, să vezi maşinile afişând steaguri galben, verde, roşu. Nu este surprinzător nici să mănânci pizze în formă de minge. Şi nimic nu este ciudat atunci când găseşti terenuri în cătune locuite de o mână de oameni. Baschetul este o parte inseparabilă a identităţii lituaniene, călită de-a lungul actelor de rezistenţă în faţa căpcăunului sovietic.
Rezistenţă în faţa căpcăunului roşu
Lituanienii au fixat în 1937 actul fondator al poveştii lor de dragoste cu acest sport. Fiind la vremea respectivă complexată faţă de cei doi vecini baltici, Estonia şi Letonia, Lituania a câştigat la Riga (Letonia) primul ei campionat european. Oamenii de aici povestesc că jucătorii au făcut zeci de ore până acasă, fiindcă trenul lor s-a oprit în fiecare sat pentru a sărbători cu mulţimea. Dar sărbătoririle au fost de scurtă durată. În 1940, trupele lui Stalin au invadat Lituania. Începutul a cincizeci de ani de ocupaţie inumană, caracterizată prin deportarea opozanţilor politici în Siberia şi tirania KGB-ului. Totul trebuia să contribuie la glorificarea imaginii URSS. Jucătorii lituanieni de baschet, consideraţi drept excelenţi, dar prea naţionalişti, au fost puşi pe lista neagră. Astfel, magicieni precum Algirdas Linkevičius nu au purtat niciodată tricoul de câlţi al CCCP(Republica sovietică socialistă rusă).
Aşa s-a făcut, aşadar, că Lituania a rezistat împotriva căpcăunului roşu prin intermediul cluburilor sale. În primul rând cu legendarul Žalgiris Kaunas şi cu Statyba Vilnius (astăzi Lietuvos Rytas). Meciurile care i-au opus echipei CSKA Moscova, clubul Armatei Roşii, au dezlănţuit pasiunile timp de zeci de ani. O altă anecdotă spune că, la sfârşitul anilor '80, 5 000 de fani lituanieni au plecat la Moscova fără bilete în buzunar pentru a asista la finala campionatului sovietic dintre Zalgiris şi CSKA. Avertizat de sosirea acestei hoarde de scandalagii, colonelul Gomelsky, antrenorul CSKA, a cerut ca toate locurile să fie distribuite soldaţilor ruşi. Din nefericire pentru el, fanii Žalgiris au făcut turneul cazărmilor în după-amiaza meciului, schimbând preţioasele legitimaţii contra a câtorva zeci de sticle de vodcă. Şi iată cum Palatul Sporturilor din Moscova s-a pomenit în întregime suporter al echipei Kaunas! Căpitanul CSKA, Serghei Tarakanov, a primit chiar într-o zi poza lui... murdărită cu excremente!
Doar baschetul este mai popular decât preşedintele
Epoca de aur a clubului Žalgiris , şi astfel a baschetului lituanian, a coincis cu apariţia celui pe care lituanienii îl consideră drept cel mai înalt jucător al tuturor timpurilor: Arvydas Sabonis (2,20 metri). Cu acest uriaş în rândurile sale, Žalgiris a fost campion al URSS în 1985, 1986 şi 1987. În timpul perestroikăi, Sabonis a plecat să-şi exporte talentul în NBA. Astăzi pensionat, el este singurul care îi poate face umbră preşedintelui Republicii în termeni de popularitate. Alături de, poate, Rimas Kurtinaitis, fost jucător de elită care a fost ministru al Sporturilor câţiva ani după obţinerea independenţei, în timp ce era încă, la 39 de ani... jucător profesionist la Lietuvos Rytas din Vilnius. Din această istorie interesantă, dar dureroasă, îşi trag lituanienii pasiunea lor nemărginită pentru baschet.
Să o spunem pe şleau, meciul de vineri [09 septembrie] dintre Lituania şi Franţa, în superba Arenă din Vilnius, va fi un moment magic. Dacă selecţia baltică cunoaşte multe dezertări, ea îşi va vinde totuşi scump pielea pentru a aduce un omagiu fabulosului ei public şi a încerca să-şi câştige propriul ei campionat european. "Ar fi o emoţie echivalentă cu cea din prima noastră zi naţională", a încredinţat ieri un lituanian întâlnit într-o staţie de autobuz a capitalei.
