De opt ani, rezidenţii micilor comunităţi din regiunea Mayo, pe coasta de vest a Irlandei, sunt în campanie împotriva "Corrib Gas Project" al uriaşului anglo-olandez Shell, de a stabili o conductă de gaze pentru transportul de gaz brut de la un zăcământ în Oceanul Atlantic până la o rafinărie pe uscat. Protestele lor au avut un impact redus în mass-media până în 2005, când cinci locuitori din satul Rossport au fost închişi pentru a se fi opus accesului întreprinderii olandeze la terenurile lor. În anii care au urmat, sute de alte persoane au fost arestate şi închise, în timp ce campania lua dimensiuni naţionale şi internaţionale.

Pe când Shell scoate în evidenţă beneficiile economice ale proiectului, adversarii săi – printre fruntaşi asociaţia "Shell to Sea" – cred că impactul sanitar, ecologic şi asupra securităţii pe linia conductei pe uscat au fost ascunse. Anul acesta, compania a făcut o cerere oficială de autorizaţie de construcţie pe o porţiune de 9 km între Glengad [prima bază a conductei pe uscat] şi Ballynaboy unde se găseşte rafinăria. Timp de şase săptămâni, de la mijlocul lunii mai până în 25 iunie, la iniţiativa An Bord Pleanala [Comisia Naţională irlandeză de recurs în materie de planificare a teritoriului], reprezentanţi ai comunităţilor locale opuse proiectului şi experţi ştiinţifici Shell şi-au confruntat argumentele. În timpul acestor întâlniri publice, 120 de documente şi 80 de cazuri au fost supuse discuţiilor.

Intimidarea activiştilor locali

Locuitorii din Rossport nu îşi fac iluzii. An Bord Pleanala va trebui să cedeze în faţa caracterului inevitabil al acestui proiect deja complet la aproximativ 80%, şi larg promovat ca o fiind un subiect de securitate naţională.

În plângerile lor, locuitorii subliniază totuşi caracterul excepţional al acestei conducte care va fi supusă la presiuni foarte ridicate şi în a cărei construcţie comunităţile locale nu au fost suficient de implicate. De-a lungul sesiunilor, ei au condus cu îndemânare dezbateri lungi pe subiecte tehnice complexe. Consultanţii angajaţi de către Shell pentru a promova proiectul în regiune nu se aşteptau la o astfel de analiză riguroasă şi au avut de multe ori dificultăţi să răspundă la întrebări.

Evenimentele exterioare care au avut loc în jurul reuniunii au influenţat starea de spirit a participanţilor. Tensiunile între rezidenţi şi consorţiul condus de Shell au crescut de la mijlocul lunii iunie, după scufundarea bărcii lui Pat O'Donnell, pescar opus proiectului Shell, de către persoane neidentificate. În semn de solidaritate, reprezentanţii comunităţii au părăsit temporar sala de şedinţă. Acest eveniment a avut loc scurt timp după ce, în luna aprilie, un fermier pe nume Willie Corduff a fost spitalizat după atacul unor bărbaţi mascaţi. Corduff contesta legalitatea barierelor pe care Shell dorea să le instaleze în jurul conductei acolo unde trece pe uscat.

O conductă ca oricare alta ?

Conducta de înaltă presiune ar trebui să fie legată de un terminal terestru numit Landfall Valve Installation (LVI), printr-un mecanism deosebit de misterios. "Nu este decât o conductă ca oricare alta", a repetat Shell timp de trei zile, înainte să admită, după o analiză atentă, că "da", este vorba într-adevăr de o instalaţie specială. Phil Crossthwaite, expert în evaluarea cantitativă a riscurilor pentru Shell, şi-a criticat apoi clienţii, spunând că mania lor "de a jongla cu regulile de siguranţă şi de a despica părul în patru", nu este "o practică foarte lăudabilă". În acelaşi timp, Nigel Wright, expert în conducte şi consultant pentru An Bord Pleanala, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibilele neglijenţe ale lui Shell în ceea ce priveşte factorii de risc importanţi, cum ar fi coroziunea, prezenţa de hidrat de metan, defectele de construcţie şi instabilitatea conductei în domeniile de turbării. Wright a remarcat faptul că conducta va fi supusă la "presiuni extrem de ridicate" de 144 de bari, aproape dublu faţă de standardul în vigoare în Irlanda şi Marea Britanie. Expertul s-a întrebat cu glas tare dacă uriaşul energetic nu avea intenţia de a stabili un "centru de cercetare şi dezvoltare", mai degrabă decât o exploatare complexă de gaz, care necesită un maxim de garanţii sanitare şi de securitate. Această întrebare i-a lăsat pe observatori cu gurile căscate.

30 secunde pentru a scăpa de moarte

După ce a recunoscut absenţa unui program complet de monitorizare şi securitate a sitului, Shell a propus un plan de evacuare în 30 de secunde conform căruia locuitorii, toate vârstele combinate, ar trebui să parcurgă 2.5 metri pe secundă pentru a evita să fie arşi de vii în caz de ruptură a conductei. Evident, experţii Shell nu au pus niciodată piciorul în turbării, unde circulaţia este dificilă la orice viteză, şi au presupus că toată lumea va fi neapărat la mai puţin de 30 de secunde de adăpost în caz de accident. Oricine cunoaşte regiunea ştie că un om plecat cu turma de oi la păscut sau care taie turbă aproape de conductă va fi departe de orice adăpost.

LVI este presupusă să reducă presiunea gazului de la 345 bari la 144 bari acolo unde conducta trece pe uscat. Totuşi, această infrastructură este situată deasupra plajei Glengad, iar unele case s-ar putea găsi la mai puţin de cei 500 de metri reglementari de gazul comprimat la 345 bari. Fără a mai pune la socoteală că ţeava groasă, sprijinită pe 3.79 de tone de oţel, va creşte considerabil sarcina pe aceste terenuri friabile. În declaraţia sa de impact asupra mediului (EIS) din 2008, Shell a ignorat clar prezenţa de 49 de case pe traseul conductei sale. Anul următor, raportul revizuit indica 82 de case, dintre care 79 la mai puţin de 500 de metri de conductă. Una dintre ele, locuită de un cuplu de pensionari, este situată la doar 40 de metri de viitoarea conductă.

Comunitatea locală propune situl izolat Glinsk

Unul dintre avocaţii Shell a citat legislaţia europeană în materie de habitat prioritar, după care un proiect de dezvoltare poate fi continuat în ciuda impactului său "negativ" în caz de "lipsa a altor alternative" când "motive imperative superioare interesului public, precum sociale şi economice" sunt în joc. Rămâne că traseul apărat de Shell ar putea fi blocat permanent din cauza priorităţii legislaţiei europene asupra subiectelor de securitate energetică. În raportul lor final, serviciile Mediului consideră că construirea unui drum de piatră şi a conductei creează "întrebări ştiinţifice rezonabile cu privire la lipsa de impact negativ asupra sitului". Dacă An Bord Pleanala nu este în măsură să spună cu certitudine că proiectul nu pune în pericol integritatea sitului, "acesta nu poate fi permis".

Într-adevăr, interesele sociale şi economice ale unui astfel de proiect sunt "preponderente" numai dacă nu există altă soluţie. Dar oamenii din Erris propun de mult timp situl izolat Glinsk pentru a găzdui proiectul Shell. După opinia unui expert, Glinsk "este o soluţie mult mai bună, atât în ceea ce priveşte sănătatea cât siguranţa sau protecţia mediului". Întrebat despre subiect, Shell n-a putut decât să prezinte un document eliberat de către aceeaşi companie care sugerase ca trecerea conductei să se facă prin Dooncarton, loc al unei alunecare de teren teribilă în 2003. Unul dintre ultimii vorbitori ai şedinţei publice a remarcat că această comunitate a încercat în decursul ultimilor opt ani "de a ajuta compania Shell să facă mai sigur acest "Corrib Titanic project", dar că toate ofertele sale de asistenţă au fost respinse". Acest comentariu, şi alte contribuţii, confirmă faptul pe care mass-media a refuzat în mod deliberat să-l recunoască : marea majoritate a locuitorilor acceptă ca gazul să fie tratat pe uscat, dar consideră că proiectul în forma sa actuală este condamnat la eşec. În timpul sesiunii, Shell a recunoscut că comportamentul său a fost dictat de căutarea "opoziţiei minimale", mai degrabă decât principiul precauţiei, o mărturisire care-i face să se cutremure pe locuitorii din Erris.