Germania: Berlin, sub vraja piraţilor

Logo-ul Partidului Piraţilor, proiectat pe cer.
Logo-ul Partidului Piraţilor, proiectat pe cer.
20 septembrie 2011 – Süddeutsche Zeitung (München)

Ei cer mai multă transparenţă şi democraţie directă, şi aproape fiecare al zecelea alegător berlinez le-a dat votul. Partidul Piraţilor nu mai este un partid pentru tocilarii obsedaţi de Internet, ci reprezintă cereri ale unui segment extins al societăţii.

Numai în două privinţe par să fie de acord alegătorii oraşului Berlin [care au votat pe 18 septembrie], care este divizat în atât de multe medii diferite: nimănui nu-i place FDP, care nu primeşte mai mult de 3% din voturi nici în cartierele mai burgheze din vest – şi în toate părţile oraşului piraţii se situează mult deasupra pragului de 5%. În unele părţi sunt înaintea Verzilor, în altele chiar mai bine clasaţi decât CDU.

Dar blocurile din Marzahn-Hellersdorf şi casele burgheze din Steglitz sunt atât de depărtate de orice boemă digitală, încât baza electorală a piraţilor nu poate fi redusă la o formă oarecare de comunitate virtuală conspirativă. Noţiunea emfatică a libertăţii promovată de Partidul Piraţilor pare să fie mai prizată de ansamblul societăţii decât liberalismul cu gel şi cravate al FDP.

Baza programului Partidului Piraţilor din Berlin o constituie puncte precum gratuitatea transportului public de proximitate şi dreptul la un venit minim garantat, pentru care comentatorii i-au catalogat pe piraţi în noaptea votului drept “radicali de stânga”. Modul de a se îmbrăca cu hanorace al unor membri ai formaţiunii vrea să întărească o asemenea impresie. Valorile de bază ale piraţilor nu pot fi însă încadrate în conformitate cu clivajul clasic dreapta-stânga.

Devizele mişcării piraţilor

Liber”, “deschis”, dar mai ales “transparent' sunt devizele care marchează programul mişcării piraţilor, de când aceasta a luat fiinţă în Suedia în urmă cu cinci ani, ca reacţie împotriva legislaţiei în vigoare în materie de drepturi de autor. Unul dintre textele de bază ale mişcării a devenit “Declaraţia de independenţă a spaţiului cibernetic”, redactată în 1996 de John Perry Barlow, compozitorul formaţiei Grateful Dead şi fondator al Electronic Frontier Foundation. Împotriva reglementării Internetului de către stat, el a apelat la numele marilor liberali Thomas Jefferson, John Stuart Mill, Alexis de Tocqueville sau Louis Brandeis.

Măsurile tot mai duşmănoase şi coloniale ne pun în situaţia foştilor apărători ai libertăţii şi autodeterminării, pe care autorităţile unor puteri îndepărtate şi neştiutoare au trebuit să le respingă”, se arată în Declaraţie. Şi: “Noi ne scriem propriul contract social. Modul nostru de a guverna se va dezvolta în conformitate cu condiţiile lumii noastre, nu cu a voastră. Lumea noastră este diferită”.

Libertatea individului, scepticism faţă de stat

Aceste idei libertariene sunt profund înrădăcinate în America. Dintr-un puternic accent pus pe libertatea individului derivă un scepticism extrem faţă de stat şi de guvernare, care nu sunt legitimate decât prin participare directă. În Germania, aceste idei erau monopolul unui mic curent liberal. Dar libertarianismul este în SUA o mişcare compozită, de care aparţin atât adepţii lui Ayn Rand, profeta unui capitalism radical egoist, cât şi socialişti libertarieni, care se orientează în funcţie de gânditorii anarhişti ai penultimei schimbări de secol.

Nu avem voie să exagerăm aceste rădăcini teoretice. Loialitatea faţă de doctrină nu este în niciun caz o virtute în cazul piraţilor. Printre noii deputaţi ai Berlinului sunt şi unii care se entuziasmează pentru ideile lui Karl Marx. Liderul piraţilor la nivelul Bund-ului a fost înainte membru al CDU.

Elementul libertarian al piraţilor este accentul pe care-l pun pe o formă de democraţie cât mai directă. Parlamentarii trebuie să reprezinte voinţa explicit articulată a alegătorilor lor, care este schimbătoare, şi în funcţie de instrumentele folosite. Convingerea că pot găsi cu mijloacele Internetului soluţii mai bune pentru fiecare caz în parte îi ancorează puternic în ciber-libertarianismul lui Barlow.

O generaţie a internetului

Faptul că această mişcare este atât de votată are de-a face cu faptul că între timp o întreagă generaţie a fost socializată după legile Internetului. Cine n-a avut nevoie de o autorizaţie de construcţie sau de alte acte pentru deschiderea unei afaceri on-line nu va vedea sensul reglementării birocratice. Cine a învăţat că poate urmări fiecare euro cheltuit de guvern doar printr-un click de mouse nu va înţelege de ce instituţiile publice invocă cu orice prilej secretul de serviciu.

Unii membri ai partidelor mainstream încă simt Internetul ca pe o ameninţare şi vor să-l supună legilor lumii offline, aşa cum s-a văzut după atentatul din Norvegia. Dar o parte considerabilă a alegătorilor vrea în mod clar să parcurgă mai degrabă drumul invers; şi îşi va construi spaţiul de libertate şi-n afara reţelei.

Să îndrăznim mai multă democraţie”, era cel mai cunoscut slogan al lui Willy Brandt. Piraţii l-au confiscat. Apelurile la deschidere şi transparenţă nu mai sunt de mult preocupări speciale ale unei comunităţi virtuale. Protecţia “denunţătorilor” este trecută ca un punct propriu în programul Partidului Piraţilor.

În epoca post-Wikileaks toate acestea sunt bine receptate într-un oraş în care o majoritate populară a forţat Senatul să facă publice contractele de privatizare a Societăţii de apă din Berlin.

Factual or translation error? Tell us.