Deputat din opoziţie stând în faţa unui poster imens cu Iulia Timoşenko, pe care scrie "Nu, opresiunii politice", Kiev, 6 septembrie 2011.

Iulia, gazul şi tabla de şah regională

Procesul fostului prim ministru se va relua pe 27 septembrie, la trei zile după vizita preşedintelui Ianukovici în Rusia. Fiindcă între Kiev şi Moscova se joacă o partidă strategică, în care Europa are şi ea un rol de jucat.

Publicat pe 23 septembrie 2011 la 14:21
Deputat din opoziţie stând în faţa unui poster imens cu Iulia Timoşenko, pe care scrie "Nu, opresiunii politice", Kiev, 6 septembrie 2011.

Pe 5 august, Rodion Kireev [preşedintele tribunalului din Kiev], a ordonat încarcerarea fostului prim-ministru ucrainean, în celula 242 din închisoarea Lukanovka din Kiev, provocând furia simpatizanţilor acestuia şi a numeroşi lideri politici din întreaga lume. Iulia Timoşenko, care se vrea întruchiparea postmodernă a Ioanei d'Arc sau a Bereghiniei, minunata divinitate şi mamă mitică a Ucrainei, a făcut un reality-show din procesul său.

Procesul lui Timoşenko, evident politic, ar putea fi considerat drept o confirmare tristă a declinului treptat al democraţiei în Ucraina. Dar este mult mai mult decât atât. La frontiera de est a Uniunii Europene se desfăşoară o altă bătălie strategică: cea a viitorului întregii Europe de Est. Că Ucraina, o ţară de aproape 50 de milioane de oameni, intră sub controlul Rusiei sau că intră în sfera de influenţă a UE, oricum situaţia ei va determina soarta celorlalte state mici din Europa de Est - Moldova, Belarus sau Georgia.

Procesul, al cărui verdict (şapte ani de închisoare) este, potrivit avocatului lui Timoşenko, deja decis [audienţa va relua în 27 septembrie] este o problemă atât pentru UE cât şi pentru Rusia.

Ucraina, o piesă centrală pentru Rusia

Cum scria în 1997 Zbigniew Brzezinski, Ucraina este pentru Rusia o piesă centrală. Fără ea, Rusia şi-ar pierde caracterul ei de "imperiu eurasiatic". Iar reluând controlul, aceasta ar putea deveni "un imperiu puternic legând Europa de Asia". Ceea ce explică de ce Rusia pune fără niciun menajament presiune asupra preşedintelui Viktor Ianukovici pentru a semna un acord privind o uniune vamală [acesta va merge în vizită la Moscova pe 24 septembrie].

Newsletter în limba română

Ianukovici este desigur apropiat de Rusia, dar nu suficient pentru a le oferi pe tavă Ucraina. În scopul de a echilibra relaţiile sale cu Rusia, el a făcut "alegerea strategică" de a se apropia şi de Uniunea Europeană. El intenţionează să semneze în decembrie, cu ocazia summit-ului UE-Ucraina, un acord istoric de comerţ liber. Dar Rusia i-a spus clar, "Trebuie să alegi, ori unul ori celălalt".

Iată situaţia aproximativ descrisă în această partidă de şah, în care Timoşenko joacă doar un rol secundar. Paradoxal, fostul său duşman, premierul rus Vladimir Putin, cu care ea a semnat un acord de aprovizionare cu gaze în 2009, este de partea ei. Întocmai această semnătură este temeiul acuzaţiilor împotriva ei. Ucraina plăteşte în prezent un preţ pentru gaz mai mare decât multe ţări europene. În mod logic, Putin o apără pe Timoşenko (şi pe el-însuşi cu aceeaşi ocazie). El se înfurie împotriva lui Ianukovici, declarând că contractul este foarte corect.

Aducând-o pe Timoşenko în faţa tribunalelor, preşedintele Ianukovici şi-a făcut duşmani din toţi aliaţii lui potenţiali. Observatorii încearcă să-i înţeleagă motivele. Dar ei nu văd logica. A se descotorosi pur şi simplu de principalul său rival din ultimele alegeri ar putea fi un motiv. Dar cu acest proces el doar îi consolidează poziţia în calitate de lider al opoziţiei.

Cât de tolerantă poate fi Uniunea?

Un alt motiv, la fel de verosimil, ar fi că încearcă limitele toleranţei ale Uniunii Europene faţă de un regim din ce în ce mai autoritar. Dar el nu a primit decât un cor de critici din partea Bruxelles-ului şi statelor europene.

Indiferent de motivaţiile care au condus la procesul lui Timoşenko, una dintre primele consecinţe ar putea fi o repetare a haosului energetic din ianuarie 2009, când gazul rusesc a încetat să fie transportat în Europa prin gazoductele din Ucraina iar ţări ca Bulgaria şi Slovacia începuseră să simtă frigul. De fapt, din cauza preţurilor gazului, Ucraina ameninţă să dea în judecată Rusia în octombrie la Curtea Internaţională de Arbitraj [a Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional] din Stockholm.

Până de curând, Ianukovici putea măcar conta, în caz de litigiu cu Rusia, pe sprijinul Uniunii Europene, care ţine mult la Acordul de asociere cu Ucraina. Dar cu Timoşenko amestecată într-un proces politic (alături de foşti miniştri din fostul ei guvern, dintre care unul este în închisoare de aproape un an fără proces), totul este diferit. "Ce mesaj ar da UE Africii de Nord sau Belarusului", dacă ar semna, în acest context, un acord de parteneriat? se întreabă analistul Nico Lange în Financial Times.

Cu procesul lui Timoşenko, Ianukovici şi-a complicat poziţia într-o măsură de neînţeles, în Ucraina ca şi în străinătate. Observatorii ucraineni sunt de acord să creadă că Timoşenko a câştigat deja, indiferent de rezultatul procesului. Steaua ei (politică) începuse să-şi piardă sclipirea, sondajele acordau doar 10% de intenţii de vot partidului ei Patria. Dar astăzi, ea a revenit pe scena politică iar opoziţia odinioară divizată începe să vorbească de unire pentru alegerile legislative din octombrie 2012.

Timoşenko este convinsă că împrejurările, timpul şi iraţionalitatea lui Ianukovici lucrează pentru ea. Poate că are dreptate. Nimeni nu o poate spune cu siguranţă. Un lucru este sigur, în orice caz. Circumstanţele, timpul şi iraţionalitatea lui Ianukovici lucrează împotriva întregii Ucraine şi a viitorului ei european. Întrucât Europa ar putea ajunge să-şi piardă orice interes pentru o ţară în care trei alegeri libere succesive nu au ajuns să asigure o evoluţie democratică.

Văzut din Kiev

UE are o datorie faţă de Timoşenko

"De câteva săptămâni, Kiev este literalmente inundat cu rapoarte şi avertismente din partea partenerilor noştri europeni", constată Dzerkalo Tyznia. "Europenii îşi dau drumul la gură : dacă situaţia nu se schimbă, procesul de ratificare a unui acord de comerţ liber între Ucraina şi UE va fi suspendat".

"Pentru moment, UE preferă să menţină proiectul de tratat pentru propriile său confort şi securitate", remarcă săptămânalul ucrainean, întrucât gazoductele ucrainene "sunt un factor important al securităţii europene". Deoarece "după ce au fost atinşi de spectrul îngheţat al penuriei în timpul iernii 2008-2009, europenii ar prefera să nu se mai afle în aceeaşi situaţie. Astfel, ei urmăresc de foarte îndeaproape evoluţia conflictului ruso-ucrainean cu privire la posibila revizuire a contractelor de gaze în 2009. Günther Oettinger, comisarul european pentru Energie, a declarat că este gata să medieze între Ucraina şi Rusia. Detaliile acestui ajutor european vor fi discutate din nou în timpul vizitei lui Öttinger la Kiev, în 30 septembrie".

Rămâne de ştiut "cum va acţiona Europa dacă Timoşenko este condamnată? Uniunea Europeană va fi ea mulţumită de o condamnare urmată de o eliberare, Iulia Timoşenko fiind astfel neeligibilă? UE nu poate, prin urmare, decât să reacţioneze. Mai ales că europenii cred că au o datorie faţă de Timoşenko. În timpul iernii din 2008-2009, la ea a apelat UE, în calitatea ei de prim-ministru, pentru ca Ukraina să ratifice cât mai repede un acord cu Moscova privind gazul".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect