Biserica şi mănăstirile greceşti nu vor plăti noua taxă imobiliară, o taxă nepopulară şi decisă în urgenţă, duminică 11 septembrie, de către guvernul grec, pentru a îndeplini obiectivele bugetare impuse de creditorii ţării. "Biserica va fi impozitată pe bunurile pe care le exploatează comercial", precizează totuşi un purtător de cuvânt al Ministerului Finanţelor în faţa protestelor generate de acest anunţ. Ar fi scutite locurile de cult şi organismele de caritate. Dar limitele sunt uneori neclare şi conturile Bisericii Ortodoxe rămân opace.

Banii Bisericii continuă să rămână un subiect tabu în Grecia. "Venitul ei este impozabil, dar există două probleme mari, avertizează profesorul de sociologie a religiilor de la Universitatea egeeană din Rhodos, Polikarpos Karamouzis. Nu există niciun sistem economic care să-i detalieze adevăratele venituri şi nimeni nu cunoaşte amploarea proprietăţilor sale, pentru că nu există cadastru".

Această situaţie aranjează atât Biserica şi statul, "deoarece politicienii nu vor să se pună rău cu autorităţile ortodoxe", explică Stefanos Manos, deputat independent şi fost ministru al Economiei, care este unul dintre puţinii oameni politici care cere o separare a bisericii de stat. "Biserica din Grecia este o biserică naţională, explică Polikarpos Karamouzis, ceea ce înseamnă că există o legătură politică între biserică şi stat, care i-a dat privilegiile sale. Rolul său spiritual este strâns legat de rolul său politic, întreţinând o confuzie între credincioşi şi cetăţeni, care este exploatată de politicienii în căutare de voturi".

Toţi politicienii se pun bine cu Biserica

Preoţii sunt lideri de opinie pe care politicienii preferă să nu-i supere. În decembrie 2010, Sfântul Sinod, care cuprinde treisprezece episcopi, a denunţat, într-un text distribuit în toate parohiile, "troica" – reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Centrale Europene – ca fiind o forţă de "ocupaţie străină".

Biserica Ortodoxă este una dintre componentele naţiunii elene. Constituţia este scrisă "în numele Sfintei Treimi consubstanţiale şi indivizibile". Preoţii binecuvântează tot, de la începerea anului şcolar până la noile guverne, religia este predată în şcolile publice, oameni de toate vârstele îşi fac semnul crucii când trec pe lângă o biserică.

În martie 2010 guvernul socialist al lui Giorgios Papandreou a decis să impoziteze bisericile cu 20% pe veniturile comerciale şi între 5% şi 10% pentru donaţiile declarate. Cei 10 000 de preoţi şi episcopii acestora sunt plătiţi de către stat, ceea ce reprezintă un buget de 220 milioane de euro pe an.

Fostul ministru de Finanţe, Giorgios Papaconstantinou, a încercat să reducă participarea statului, dar de îndată ce se răspândea zvonul, voinţa guvernului se evapora. Ministrul actual de Finanţe, Evangelos Venizelos, foarte apropiat de comunitatea ortodoxă, nu are astfel de ambiţii.

Bogăţiile Bisericii, un mit

Controversa iscată de scutirea de această nouă taxă imobiliară a obligat biserica să reacţioneze publicând, vineri 16 septembrie, suma impozitelor pe care le plăteşte. Direcţia serviciilor ei economice afirmă că ar fi plătit 2,5 milioane de euro impozit în 2010. Ea spune în trecere că are treizeci de proprietăţi în Atena (dintre care şase neocupate) şi paisprezece la Salonic.

Atunci când Biserica este atacată privind bunurile sale, ceea ce este din ce în ce mai frecvent, Mitropolitul Atenei, Ieronim, care este cea mai mare autoritate ortodoxă în Grecia, răspunde explicând că averea Bisericii este "un mit". Nu ar mai avea decât 4% din bunurile deţinute înainte de revoluţia greacă din 1821, din cauza numeroaselor confiscări de proprietăţi de către stat.

Ziarele au publicat documente asupra averii Bisericii Ortodoxe. Potrivit cotidianului Kathimerini (de centru dreapta), bunurile ei se ridicau la valoarea de 700 milioane de euro în 2008. Stefanos Manos le evaluează la mai mult de un miliard de euro. Cele 2.5 milioane plătite de biserică par cam mici faţă de aceste sume care nu au fost confirmate oficial.

Dar aceasta este doar o parte a proprietăţilor bisericeşti, cele gestionate de către serviciile centrale ale Bisericii. Nu sunt incluse parohiile, dintre care unele sunt foarte bogate. Nici proprietăţile directe ale celor 80 de episcopate greceşti, care dispun de o mare autonomie. Ca să nu mai vorbim de bunurile celor 450 de mânăstiri, dependente sau nu de Biserica Greciei (cum ar fi cele de pe Muntele Athos, care au un statut aparte). Ca să fim conştiincioşi, ar trebui să adăugăm bunurile deţinute în Grecia de către Patriarhiile ortodoxe din Constantinopol, Ierusalim sau Alexandria.

Proprietar imobiliar, Biserica este şi acţionar în bănci

Biserica este al doilea cel mai mare proprietar funciar (după statul grec), cu 130 000 de hectare de pământ. "Este vorba despre păduri, terenuri neconstructibile", explică Vassilis Meichanetsidis, din serviciul de Comunicare al Arhiepiscopiei din Atena. Dar este vorba şi de clădiri în cartierele bogate din Atena sau în suburbiile balneare în sudul capitalei.

Biserica deţine 1,5% din acţiunile Băncii Naţionale a Greciei, cu un reprezentant în consiliul de administraţie, episcopul din Ioannina, Teoclit, care ar fi primit, potrivit revistei financiare Forbes, 24 000 de euro în jetoane de prezenţă (remuneraţie specială a membrilor unui consiliu de administraţie) în 2008.

Chiar şi terenurile neexploatate pot genera bani. Călugării bogatei mănăstiri din Penteli, în nordul Atenei, caută investitori pentru 1 miliard de euro ca să transforme o parte din munţii lor într-un parc fotovoltaic, pentru a recupera energia solară. Aceasta este noua strategie oficială a Bisericii : a-şi rentabiliza bunurile în beneficiul organismelor sale de caritate.

Biserica a cheltuit peste 100 de milioane de euro în 2010 pe activităţi caritabile, sumă care a crescut de când cu criza. "La Atena, furnizăm de la 10 000 la 12 000 de mese pe zi", explică Vassilis Meichanetsidis. Dar vocaţia filantropică a Bisericii Ortodoxe este relativ nouă şi nu este constantă. În 2010, ea a trebuit să oprească şi să schimbe numele asociaţiei sale, Solidaritate, din cauza unei gestionări foarte proaste.