Alegeți o limbă
Astăzi metrourile pariziene sunt tăcute. Exit vacarmul obişnuit, discuţiile aprinse şi surâsurile pe feţele călătorilor de dimineaţă: Franţa este în doliu, s-ar zice, deşi pentru mine, ca umil observator oareşcum nu totalmente francez, Franţa îşi înghite ruşinea, lacrimile, tace de durere că visul de Mondiale s-a spart atât de brusc, de mexican, aseară. "Impostori! ", titrează L'Equipe, referindu-se la faptul că această echipă a Franţei şi al ei antrenor ne-au minţit ani de zile lăsându-ne să credem că dincolo de luciu şi farduri, de aere de mari fotbalişti, dispreţ pentru public, salarii nejustificate şi un joc pe teren care aminteşte de dansul stângaci al unor cizme îngreunate de ploaie, cei 11 albaştri ar avea ceva clasă, ar şti să joace fotbal. "Mexicanii i-au mâncat pe francezi cu sos tex-mex", scria şi cotidianul gratuit de dimineaţă, Métro. Ca un al doilea gratuit, Direct Matin, să titreze "Out of Africa". Partida s-a terminat pentru francezi, câştigătorul grupei va lua totul, iar dincolo de tristeţea unor versuri dintr-un şlagăr Abba rămâne o singură certitudine, colorată atât de superb de un editorial din Jurnalul Naţional, pe care vă incit să-l recitiţi: "Ciocul mic, cocoşi!". Şi continuă în a spune cele patru adevăruri (les quatres verités): "Cu Raymond Domenech la timonă, reprezentativei Franţei îi merge din rău în mai rău. Iar Laurent Blanc, succesorul deja desemnat al lui Domenech, are o misiune grea. Să schimbe total faţa unei echipe ticsită de vedete, dar care cel puţin în ultima vreme s-a umplut de ruşine.Finala de Campionat Mondial jucată acum patru ani este de mult istorie. Fiindcă de atunci s-a mai consemnat acel traseu dezastruos de la Euro 2008, când francezii au terminat ultimii în grupă, după Olanda, Italia şi România. Şi, în primul rând, calificarea mincinoasă la acest turneu final, golul cu mâna înscris de Henry în barajul cu Irlanda fiind de notorietate.Pentru toate acestea şi pentru jocul total neproductiv şi tern din ultima vreme, Franţa a plătit preţul aseară."
Aş adăuga doar: "Să vă fie de bine" şi să mai ascultaţi şi de cei care spun adevărul în faţă. Cum ar fi elveţianul Denis Müller, autor al unei cărţi de referinţă în domeniu: "Le Footbal, Ses Dieux et ses Demons" . Echipa Franţei a uitat că fotbalul trebuie să fie o religie şi nu un simplu joc de copii răsfăţaţi."Echipa Franţei nu are patron, nici pe bancă, nici pe teren. Ribery joacă singur şi dă cu capul în zid. Nici un atacant nu are carură mondială.În schimb mexicanii au ştiut să combine experienţa cu tinereţea şi au respirat bucuria de a juca împreună. Ce să mai spui de faptul că în momentul tragerii la sorţi se vorbea de o grupă uşoară! Ce dispreţ şi ce necunoaştere a restului lumii!" (Blogul lui Denis Müller pe site-ul săptămânalului Reforme)
Iulia Badea Guéritée
