Dor de normalitate. Mi-e dor de normalitate. De a înţelege ce se întâmplă de fapt în România şi de a ieşi din starea de tristeţe şi de frică pe care o resimt. Suntem într-adevăr, cum spunea o prietenă, pe cale să devenim buturuga care va răsturna UE sau Europa dă dovadă de autism faţă de noi? Cine are dreptate? Cine este mai virulent? Şi de ce adevărul nu este acelaşi pentru toţi? În dorinţa de a descâlci oareşcum nodul gordian al balamucului românesc, i-am pus câteva întrebări lui Costi Rogozanu, editorialist-fondator la CriticAtac şi VoxPublica. Acest atât de misterios scriitor şi ziarist român, mereu împotriva a ceva, dar cu atuul bunului simţ şi al măsurii în buzunar. Şi – cât de mult ador asta – fără insulte. Fără injurii...

J-2 înainte de referendumul din 29 iulie : ce trăim ? liniştea dinaintea furtunii sau ultimele răbufniri ale uraganului ?

Întîi o observaţie generală. Europa suferă cutremure economice grave, unul după altul. Grecia e în pragul prăpastiei, Spania e bine zguduită de proteste. În tot acest context apar "probleme democratice” cu România. Apar problemele cu spaţiul Schengen puse într-o nouă lumină. De unde diverse voci europene nu vroiau Romania şi Bulgaria pentru că ţări vestice erau pur şi simplu prea presate de diverse forţe populiste din interior, iată că a venit şi motivul furnizat de o luptă aprigă politică: România nu e destul de democratică. O luptă politică încinsă – dar nu ceva nemaivăzut cu cîteva declaraţii la limită, dar cu fapte păstrate în limitele legale şi normale – a iritat Europa, o Europă care a ratat cam 100 de şanse să ia poziţii cu adevărat importante pentru cetăţenii români abuzaţi economic în fel şi chip în ultimii 5 ani.

Ce s-ar fi întîmplat în Franţa dacă veneau FMI şi preşedintele, şi Guvernul să forţeze parlamentul să facă o lege clar favorabilă pentru bănci, de exemplu, aşa cum s-a întîmplat la noi acum 3 ani? Nu mai fac liste de ocazii bune pentru Europa de a se juca de-a adevărata democraţie. Ce-am văzut acum a fost o Europă isterizată aiurea, fără suport, fără relatări corecte şi echilibrate. Am mai văzut o Europă pentru care nu contează latura socială sau economică a democraţiei, contează doar să mai livrăm clieşul cu esticii imaturi imberbi care fac şi spun numai prostii şi care nu merită să facă parte din "clubul nostru”. Ce făcea Bild-ul cu grecii cei "leneşi”, au făcut acum publicaţii serioase cu neanderthalienii români cei "nedemocratici”.

De ce ar trebui să ne temem mai mult : de un preşedinte care va reveni la putere şi care ne va pune pe masă o perioadă de răzbunari , sau de un guvern care, reconfortat în alegerile sale, va continua să facă ce îi trece prin cap ?

Vă asigur că situaţia românească e mult mai complicată şi seamănă mult cu angoasa întregii Europe. Nu spune nimeni că nu sînt probleme cu corupţie, cu mersul economiei, cu clientelism, cu capitalism complet dereglementat. Nu "democraţia” abstractă şi ţipată de diverşi intectuali fie anacronici, fie bine stipendiaţi e problema României, ci economia, locuri de muncă, justiţie socială. Dacă un muncitor român ar îndrăzni să ceară ce cere în mod curent un angajat francez, german sau italian, ar fi acuzat în bloc de criptocomunism, lene şi toate celalte. Aşa se întîmplă că voci ultraconservatoare româneşti s-au prins în horă cu presa vestică şi Comisia Europeană şi au oferit un spectacol jalnic şi fără sens. La asta a mai contribuit şi circul cu plagiatul lui Ponta (un plagiat evident), şi circul cu cine merge la Consiliul European.

Şansele ca lucrurile să se clarifice duminică sînt puţine, dar sînt. Pentru confirmarea referendumului ar fi nevoie de o prezenţă de 50%+1. Listele electorale sînt făcute după recensămîntul de acum ma bine de un deceniu pe cînd România avea peste 20 de milioane de locuitori. Acum are vreo 18. Nu e totuşi imposibil de obţinut. La ultimele alegeri locale au fost peste 10 milioane. Cel mai instabil scenariu va fi întoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni în condiţiile în care va avea un vot zdrobitor împotrivă, dar fără cvorum. Preşedintele suspendat şi-a îndemnat susţinătorii la boicotarea votului şi a anunţat deja că se întoarce. Mai mult, a anunţat că îi va da pe mîna justiţiei pe cei care au organizat "lovitura de stat”. O declaraţie cu adevărat "europeană”. Dacă Băsescu va fi demis, atunci lucrurile intră pe un făgaş ceva mai previzibil – anticipate la prezidenţiale, poate comasate cu parlamentarele, şi un rezultat clar în noiembrie şi pentru parlament şi pentru preşedinţie.

Poate fi adevărată varianta vehiculată de unii analişti, cum că în spatele tandemului Antonescu-Ponta s-ar afla alţii, alte interese, poate ruseşti ?

Ce se tot vorbeşte cu ruşii şi "influenţa rusă” este, scuzaţi-mi expresia, o tîmpenie. E de ajuns să urmărim investiţiile şi interesele din România. Mult mai mare vîlvă fac investiţiile americane de tip Chevron, exploatarea gazului de şist, decît scenariile cu "masoneria rusă”. E adevărat că aceste scenarii sînt alimentate de tabăra preşedintelui. Ba chiar, la un moment dat, Traian Băsescu a declarat că nici de scutul antirachetă n-am mai fi aşa de siguri dacă USL va rămîne la putere. Declaraţii iresponsabile, nimic nou. La ultimele două alegeri cîteva teme au revenit recurent: mogulii (mogulii "lor”, nimic despre mogulii toleraţi de Traian Băsescu, de reţelele de evaziune incredibile patronate de fiscul român şi intrate pe mîna justiţiei abia acum), comunismul (unii sînt comunişti, alţii sînt europeni, aşa e lumea împărţită pentru unii comentatori şi pentru unii preşedinţi) şi, evident, justiţia care nu poate funcţiona decît dacă e patronată doar de un anumit om... "Rusia ameninţătoare” e o temă care apare doar cînd candidatul e grav deprimat din cauza sondajelor.

Care va fi, concret, mersul lucrurilor, după referendum?

Revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni ar arăta încă o dată că în România, şi din motive constituţionale, coabitarea este imposibilă. Din punctul meu de vedere, un preşedinte care să revină la Cotroceni cu un scor popular zdrobitor împotrivă, după un referendum făcut conform constituţiei (recunoscut şi de preşedinte ca atare, iar apoi denunţat de acelaşi om ca "lovitură de stat”), această situaţie ar fi încă o sursă de noi conflicte.

Nu am favoriţi în acest joc, sînt un tip de stînga nereprezentat de vreun partid român, comportamentul principalelor partide de la centru este unul aproape identic. Din punctul meu de vedere, de la Adrian Năstase inclusiv asistăm la un acelaşi joc politic de-a respectatul UE sau FMI cu măsurile indicate şi cam atît, nici o viziune politică, doar o continuă vulnerabilizare a păturii de jos şi o continuă alimentare a unor regimuri clientelare. Principala lovitură a venit din vest, odată cu criza economică, fapt care a accentuat probleme autohtone. Şi, evident, un incredibil joc la dublu făcut de bănci, corporaţii la braţ cu statul împotriva drepturilor cetăţeneşti. Cam atît.

Interviu realizat de Iulia Badea-Guéritée