Alegeți o limbă
Lui Martin Schultz nu îi este teamă să spună ce gândeşte. Într-un interviu acordat Presseurop cu ocazia vizitei sale oficiale la Paris, preşedintele Parlamentului European a amintit că instituţia sa trebuie încă să se bată pentru a exista în peisajul comunitar: împotriva pieţelor care vor să-şi impună ritmul democraţiei; împotriva lipsei de vizibilitate a muncii deputaţilor europeni; dar şi împotriva conducătorilor europeni care au încă o idee mediocră a funcţionării democratice a UE.
Prezidaţi Parlamentul European de 6 luni, până în 2014. Care este linia principală a mandatului dumneavoastră?
Parlamentul European este locul democraţiei în Europa. Democraţia în Europa are nevoie să fie apărată, nu să permită să ne supunem principiului potrivit căruia nevoile pieţelor reglementează democraţia. Avem nevoie ca pieţele să fie controlate de democraţie.
Asta nu mai trece doar prin cadrul naţional. Avem nevoie de un cadru parlamentar transnaţional care să dea o legitimitate instituţiilor executive transnaţionale. Aceasta este datoria Parlamentului European. Un lucru niciodată bine primit de executive. Dar niciodată, în istorie, un parlament nu şi-a primit drepturile ca un cadou de la cei puternici. Am luptat întotdeauna pentru drepturile parlamentare. Este datoria mea primordială.
Dispune Parlamentul de toate mijloacele pentru a îndeplini această misiune?
Parlamentul are toate mijloacele. Este suficient de puternic pentru a-şi utiliza dispozitivele legislative. Un exemplu: Consiliul miniştrilor de Interne decide unilateral să excludă Parlamentul dintr-o parte a gestionării spaţiului Schengen. Parlamentul a suspendat 5 dosare majore, şi nu mai negociază atâta timp cât Consiliul nu abandonează această idee greşită. Am primit deja semnale că nu va exista o întoarcere a Consiliului la masa negocierilor.
Preşedinţii Consiliului European, Comisiei Europene şi Băncii Centrale Europene au lucrat de curând împreună pentru a prezenta raportul “Către o veritabilă uniune economică și monetară”. Preşedintele Parlamentului European nu a participat la el. Aţi fi dorit să vi se propună sau asta face parte din ordinea lucrurilor?
Acest lucru arată gândirea unor reprezentanţi ai Uniunii Europene. Nu trăim în epoca Congresului de la Viena, când puterile europene se întâlneau în spatele uşilor închise pentru a comunica apoi supuşilor surprinşi care sunt lucrurile asupra cărora au decis să acţioneze. Suntem o democraţie multinaţională. Faptul că Parlamentul European, şi în acest caz preşedintele Parlamentului European, este exclus, arată nivelul gândirii democratice al acestor oameni.
Am fost surprins că doar José Manuel Barroso [preşedintele Comisiei Europene] şi-a prezentat obiecţiile. Nu aştept ca Herman Van Rompuy [preşedintele Consiliului European] să o facă, pentru că este reprezentantul acestor oameni care nu vor să vadă Parlamentul. Nu toţi, dar majoritatea. De la dl. Draghi [preşedintele BCE], nu aştept nimic, şi până astăzi, Jean-Claude Juncker [preşedintele Eurogrupului] nu s-a exprimat referitor la acest subiect.
Dar am avut un succes, Parlamentul este acum integrat în proces şi va fi consultat precum guvernele naţionale în privinţa proiectului prezentat de Van Rompuy, şi apoi vom vedea.
O Europă federală presupune un Parlament mai puternic. Asta nu pare a fi viziunea actuală.
Parlamentul European este foarte puternic. Cred că suntem unul dintre legislativele cele mai puternice din Europa. ACTA, de exemplu, a fost refuzatde Parlamentul European. Swift, acest transfer de date bancare spre Statele Unite, a fost refuzat de Parlamentul European [apoi aprobat după renegocieri]. Amintiţi-vă de directiva asupra serviciilor, directiva numită Bolkenstein: refuzată de Parlamentul European. Chiar şi scăderea cheltuielilor pentru comunicare prin telefoanele mobile, roaming, este o decizie a Parlamentului European.
Avem o problemă. Suntem un legislator puternic cu o percepţie slabă. Este rolul preşedintelui Parlamentului European să lupte împotriva acestui lucru.
Cum explicaţi asta?
Guvernele naţionale, care sunt un alt braţ al sistemului legislativ în Europa, au avantajul de a dispune de un public naţional. Asta le permite să transforme fiecare din succesele noastre într-un succes naţional. Iar Parlamentul dispare deseori în spatele acestui lucru. Pe de altă parte, nu avem guvern în Europa.
În acest moment, Comisia este guvernul european, cu o majoritate guvernamentală în spatele preşedintelui Comisiei, cu o opoziţie care luptă împotriva acestui lucru. Avem sistemul pe care îl cunosc alegătorii, în cadru comunal, regional şi naţional, dar nu la nivel european.
Sper că prin următoarele alegeri europene, după care preşedintele Comisiei va fi ales de Parlamentul European, vom crea o asemenea structură: o majoritate a preşedintelui Comisiei care l-a ales, care îl aprobă şi îl susţine împotriva unei minorităţi care se opune. Am speranţa că asta va facilita vizibilitatea Parlamentului în faţa publicului.
Un Parlament îşi are legitimitatea în vot. Parlamentul European ar putea să determine creşterea credibilităţii sale printr-o alegere cu adevărat europeană. Ca preşedinte al Parlamentului, sunteţi în măsură să acţionaţi pentru ca alegerile europene să se deruleze cu liste transnaţionale?
Cred că mergem în această direcţie. Tratatul de la Lisabona este cel care se aplică, şi el prevede o propunere a candidatului din partea Consiliului European Parlamentului pentru preşedinţia Comisiei respectând rezultatul alegerilor europene.
Marile familii politice din Europa sunt pe cale să dezvolte o procedură pentru a numi un candidat la scală europeană pentru acest post de preşedinte. Asta va crea o campanie electorală care, pentru prima dată nu este un apel la alegerea Parlamentului European. Deoarece este ciudat. Identificarea alegătorului cu tendinţa sa politică se reproduce prin lupta candidaţilor, nu printr-un apel la alegerea unei instituţii.
Alegătorii au avut probleme în a şti ce se întâmpla cu votul lor: Ce fac deputaţii pe care i-am ales? Ce fac ei cu votul meu? Asta a redus alegerile europene la un fel de test naţional. Cred că data viitoare, vom avea deja o altă situaţie. Asta va creşte participarea. Şi asta creşte legitimitatea Parlamentului.
