Alegeți o limbă
“Să punem capăt crizei”: subiectul îi preocupă pe conducătorii europeni de luni bune, pentru moment fără rezultat concludent. Atunci de ce să nu începem căutarea de idei diferite şi să reluăm dezbaterea cu o privire nouă, cea a liceenilor veniţi din toată Europa? Acesta era spiritul celei de-a 71 sesiuni a Parlamentului European al Tinerilor care a avut loc la Amsterdam între 2 şi 10 noiembrie şi al cărui partener media a fost Presseurop.
Timp de 8 zile, 220 de delegaţi, veniţi din 36 de ţări, cu vârste între 16 şi 22 de ani, alături de alţii mai experimentaţi şi ceva mai în vârstă, au analizat teme diverse precum accesul la educaţie şi slujbe, uniunile monetară şi bancară, egalitatea bărbaţi-femei pe piaţa muncii sau diplomaţia europeană. Prezentate de 15 comisii, ce imită comisiile adevăratului Parlament European, 15 rezoluţii au fost apoi supuse dezbaterii şi votului adunării generale. Cele 13 care au fost adoptate vor fi apoi trimise la Bruxelles, cu speranţa că ele vor inspira viitoarele texte de lege pregătite de Comisia Europeană şi votate de Parlament.
Creat acum 25 de ani la Fontainebleau, Parlamentul European al Tinerilor ţine în fiecare an trei sesiuni internaţionale şi o sută de întâlniri la nivel naţional sau internaţional. Aproximativ patruzeci de rezoluţii sunt deci adoptate în fiecare an, dar, din câte se ştie, niciuna nu a fost retranscrisă în drept european. Poate pentru că, după cum aminteşte prinţul Constantijn al Olandei (director adjunct al cabinetului compatrioatei sale Nellie Kroes, comisarul european pentru Agenda Digitală) la deschiderea sesiunii, mai multe zeci de parlamente europene tematice sau pe categorii există alături de cel al tinerilor. Poate şi pentru că, deschis tinerilor din ţările membre ale Consiliului Europei (plus Belarus), nu poate fi cu adevărat un alter ego junior al Parlamentului European.
Dar Parlamentul European al tinerilor nu se limitează la această speranţă bine menţinută până la urmă, ba chiar idealistă. După cum explică preşedinta acestei sesiuni, Gillian O’Halloran, “Parlamentul European al Tinerilor este o organizaţie de tineri al cărui scop este să adune tineri din toată Europa”. Obiectivul său, adaugă ea, este “de a face să cadă barierele între tineri de naționalități diferite și veniți din medii diferite, și de a le da un spațiu pentru a dezbate aceste subiecte astfel încât să-și poată reprezenta propria opinie, mai degrabă, decât, de exemplu, cea a țării lor sau a unei organizații oarecare.”
Parlamentul European al Tinerilor este deci înainte de orice un loc de învățare a cetățeniei europene în care reflexia, schimbul și dezbaterea sunt în același timp un mijloc și un scop. Susținerea de dezbateri, mai ales în engleză dar și puțin în franceză (cele două limbi oficiale ale sale), arată, de altfel că această ambiție este atinsă. Deoarece delegații, în largul lor și bine informați asupra subiectelor abordate (ei fiind sfătuiți în munca lor în comisie de reprezentanți ai instituțiilor europene), știu deja cum să dezbată cu claritate și hotărâre.
Asta arată și că delegații, selecționați la scară națională din cluburile conduse de profesori în cadru școlar, în general, sunt, după cum scrie Gillian O’Halloran, “la crème de la crème”. Parlamentul European al Tinerilor poate deci fi considerat clubul elitei europene. Membrii săi nu vin totuși din cele mai mari licee din marile orașe europene, și nu sunt toți, după cum au arătat clar dezbaterile, “europeniști” necondiționați. Și prin asta, cu defecte și calități, Parlamentul European al Tinerilor este o reflectare a Europei de astăzi.
