Alegeți o limbă
Pot bănui că nu mă credeţi, dar vă asigur că există o legătură foarte strânsă între Zürich şi Braşov. Motivul este de fapt unul singur. Să vă povestesc de ce. Deunăzi mă aflam în aeroportul din Zürich, în transfer spre Nürnberg, şi am observat destul de surprinsă că piloţii de avion coborau din carlingă cu...câte o pereche de schiuri. Nu m-am putut abţine să o întreb pe stewardesă de ce, pleacă ulterior în vacanţă? Mi-a răspuns, zâmbind, bronzată, evident, blondă, cum nu, dulce ca inimioarele de ciocolată pe care ni le distribuise în avion (deh, Valentine's Day), că ei se duc direct la schi. Mă uit împrejurul meu şi, evident, evidenţa era acolo: aeroportul şi Zürich în sine sunt înconjuraţi de culmi şi de pârtii uşoare de ski. Primul gând a fost spre Poiana Braşov, spre Braşov...de ce unii pot şi alţii nu...Sau, ce bine ar fi dacă vreodată aş vedea şi Braşovul pe lista destinaţiilor în care piloţii coboară nu cu valiza, ci cu skiurile din avion.
Nostalgia trecând, am revenit la prezent şi la ceea ce se va întâmpla în acest sfârşit de săptămână nu departe de Braşov. Şi am trecut nota mea de blog la rubrica "Ştiri nebăgate în seamă" pentru că, nu ştiu de ce, foarte puţine ziare sau reviste scriu despre ceea ce se va întâmpla zilele acestea prin Carpaţi. La mine, la Paris, a ajuns doar un articol din Gazeta Sporturilor, semnat Cătălin Tolontan, din care am aflat că între 17-22 februarie la Braşov, Rîşnov, Predeal, Poiana Braşov şi Fundata se va desfăşura Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE).
FOTE pare o joacă, dar la această Olimpiadă de iarnă pentru sportivi între 14 și 18 ani stresul organizatorilor nu e deloc miniatural. “Dacă nu am fi reușit să ne onorăm promisiunea, România ar fi suferit pe harta încrederii sportului mondial”, spune Ioan Dobrescu, numărul 2 în Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
"La FOTE participă aproximativ 2.000 de sportivi și oficiali, cam o cincime din desantul Olimpiadei de vară din 2012, asta în condițiile în care resursele din Brașov, Rîșnov, Predeal, Poiana Brașov și Fundata, orașele și comunele care o vor găzdui, sînt cîteva glume bugetare față de potențialul Londrei, aminteşte Tolontan. A fost o poantă riscantă pentru România, o țară care abia așteaptă să rîdă de ea însăși".
Cum vom face însă pentru a nu ne face, evident, de râs? "De această dată, autoderiziunea poate aștepta", previne jurnalistul blogger.. "Iar cele patru trambuline sînt o neașteptată dovadă de sincronizare administrativă, sportivă și de business într-o țară aflată pe locul 27 în clasamentul pe medalii de la Olimpiada londoneză, dar abia pe poziția 66 în lume la Indicele de Percepție al Corupției, clasament alcătuit de Transparency International. Diferența este explicabilă. România își plătește bine performerii olimpici, 100.000 de euro a cumulat fiecare medaliat cu aur la Londra, dar aceeași țară își recompensează mult mai bine corupții de vîrf, care au făcut să dispară zeci de miliarde de euro în ultimii 20 de ani, în timp ce doar cîțiva dintre ei au primit condamnări cu executare. De aceea, cele patru trambuline de la Rîșnov, finalizate și neînconjurate de vreun scandal, par atît de atipice":.
vreme de decenii, singurele trambuline din România au fost cîteva rampe construite din lemn, mărturisește Puiu Gașpar, secretarul general al Federației Române de Schi și Biatlon. Lucrurile s-au schimbat abia recent, cînd OMV-Petrom, cea mai importantă companie românească rezultată din cumpărarea de către austrieci a infrastructurii și resurselor petroliere, a construit la Rîșnov trei trambuline de sărituri cu schiurile.
Ce să mai spunem de faptul că rîşnovenii aproape că au căzut pe spate când l-au văzut pe antrenorul austriac de schi Paul Ganzenhuber, arătându-le cum să niveleze pârtille, cele trei pârtii de 15, 35 şi 65 de metri lungime...Totul se petrece ca într-o poveste în care Cătălin Tolontan compară Braşovul cu Kaprun, în Austria: "Românii pasionați de schi vor continua să meargă în Austria și să fie avocații brandului “altora care pot”. Dar asta nu împiedică trambulinele de la Rîșnov să coexiste ca patru semne ale mirării, de la privat la stat, de la mic la mare, de la dezgust la “Zboaarăăăăă…”
Eu, dacă aş fi în acest week-end în ţară, musai m-aş duce la Braşov...
