Alegeți o limbă
Luuk van Middelaar este ceea ce am numi un observator angajat. filosof și istoric, el este autorul celei mai stimulante cărți din ultimii ani asupra Uniunii Europene, "Trecerea spre Europa, povestea unui început" [nu a fost tradusă în limba română], laureată cu premiul Cărții europene în 2012. Însă acest olandez de 39 de ani se află din 2009 în inima însăși a sistemului pe care-l autopsiază, ca și consilier, ca și "pană" a președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy.
Din această dublă perspectivă, în trecere prin Paris cu ocazia unei conferințe la Maison de l'Europe, Luuk van Middelaar a analizat criza și mutațiile pe care le traversează Uniunea. Pe de o parte, aceasta este divizată între țările zonei euro și cele din afară, pe de altă parte, "Europa are două inimi: piața comună și euro, care constituie un transfer de suveranitate imens și subestimat. Statele suportă doar astăzi consecințele, și este foarte dureros".
"Politica europeană devine din ce în ce mai interiorizată", UE are nevoie "de o legitimitate democratică națională și europeană"*. Din acest punct de vedere, consideră van Middelaar,
publicul european este asemeni unui cor, care observă scena dar și participă, comentează. Devine actor când votează, dar și când își manifestă nemulțumirea în stradă. Publicul european caută noi mijloace de a se manifesta ca un public activ. Din ce în ce mai mult, alegerile naționale au ținte europene. În timpul alegerilor din Italia dezbaterea a fost pentru a se defini sau nu în raport cu Europa. A fost un act, un mesaj. Nu trebuie să ne temem de ceea ce Pierre Rosanvallon numea "contra-democrație".
Alegerile europene din 2014 vor fi deci un rendez-vous crucial. Însă în timp ce mulți militează pentru ca președintele viitoarei Comisii Europene să fie desemnat din rândurile familiei politice câștigătoare a scrutinului, Luuk van Middelaar observă că
această politizare, care poate întări Comisia, poate dăuna în același timp neutralității sale ca gardian al tratatelor. Comisia are noi atribuții care cer neutralitate (mai ales în controlarea bugetelor naționale). Mai există problema decepției publicului. [...] Eu personal sunt împotriva falselor bune idei, ca cea de a alege direct președintele Comisiei.
În meniul discuției purtate după conferință, într-o braserie din cartierul parizian Marais, se aflau ciorba de legume cu pui, măruntaie de vacă și criza sentimentului european. "Când am început construcția Europei, cuvântul european și-a pierdut din substanță", regretă invitatul:
nu se mai vorbea de noi ca de europeni, căci lumea Războiului Rece era divizată în trei: Vestul, Estul și Lumea a Treia. Cuvântul în sine a devenit ideologic, europenii devenind constructorii Europei, cei ai sferei interne mai degrabă decât cei ai sferei externe [în cartea sa, instituțiile comunitare versus continent în ansamblu]. Lucrurile au început să se schimbe după 1989 și reunificarea Europei, cu acțiuni ca aducerea în actualitate a drapelului european sau a programului Erasmus. Dintr-un anumit punct de vedere, suntem incapabili în continuare de a ne vedea ca europeni, decât dacă suntem altundeva în lume. Iar dacă criza crează tensiuni noi între popoare, acestea se nasc întocmai pentru că suntem europeni.
Citiți interviul în întregime, aici.
