Comunitatea Voxeurop Zodii simbolice

Cântarea României, Dan Perjovschi, Milan Kundera…

Publicat pe 25 iunie 2014 la 19:48

Nu legitimitate, ci vizibilitate. Aceste câteva cuvinte sunt oare suficiente pentru a rezuma scopul urmărit de organizatorii expoziţiei "Scènes roumaines", din spaţiul cultural Louis Vuitton? Rostite de Corina Şuteu, fostă directoare a ICR New York, specialistă în management şi politici culturale, invitata uneia din dezbaterile organizate de parizieni în perioada octombrie 2013 - ianuarie 2014, a expoziţiei de pe Champs Elysées, ele au un sens aparte. Pot reprezenta chintesenţa unei capacităţi de cuantificare ineluctabilă a valorii, o valoare care nu duce lipsă decât de o vitrină, ca şi spiritul rebel al unei generaţii care nu are nevoie de legitimitate ca să existe, ci doar de lumină. Valoarea va fi doar un element suplimentar adus de patina timpului şi de recunoaşterea proprietarilor de galerii.
În absolut, această expoziţie preţioasă, la propriu, căci spaţiul Vuitton, asemeni obiectelor mărcii, nu este un spaţiu dornic de cantitate, ci de calitate, valabile atât pentru produse şi cumpărători, cât şi pentru arta promovată şi pentru connaisseurs, a avut şansa de a descoperi lumii artistice franceze un ansamblu de referinţe româneşti. Nu mă refer doar la numele prezente (Adrian Ghenie, Ion Grigorescu, Ciprian Mureşan, Şerban Savu, Mircea Suciu, Sergiu Toma, Ioana Bătrânu, Bogdan Vlăduţă, Dan Beudean, Mihuţ Boşcu Kafchin, Geta Brătescu, Simon Cantemir Hauşi, Oana Fărcaş...) ci şi la ceea ce ele reprezintă: mai multe şcoli, stiluri, grupuri (fabrica de pensule de la Cluj a fost larg reprezentată), generaţii, concepţii şi chiar viziuni ale istoriei:

oricum ar picta, artişti români sunt trădaţi în arta lor de relaţia pe care o întreţin cu istoria recentă.
Aceeaşi Corina Şuteu, excelentă într-o confruntare cu Lucian Sârb, directorul redacţiei Euronews, în 9 ianuarie, pe tema "România, între trecut şi prezent".
O întâlnire memorabilă, irealistă, ea însăşi artă, o artă a conversaţiei, asupra căreia aş vrea să zăbovesc. Nu pentru că expoziţia nu ar fi fost reuşită, dimpotrivă (stau mărturie articolele semnate pe site-ul Adevărul atât de subsemnata, "Când Vuitton pune pariu pe Cluj, pe România", cât şi de Cristina Hermeziu, "Scene româneşti la spaţiul Vuitton din Paris. O simetrie"), ci pentru că această dezbatere - una din duzina de întâlniri programate de directoarea spaţiului cultural parizian, Marie-Ange Moulonguet, a fost deosebită:
închipuiţi-vă un dialog spre levant, la etajul 7 al unei clădiri cu vedere spre Turnul Eiffel, în care Lucian Sârb îi dădea replica, în engleză, unei Corina Şuteu vorbind în franceză, în faţa unei audienţe fermecate. Constituită, ea, din francezi, englezi, români, italieni, nordici, nemţi...într-o discuţie, cert, despre România şi artiştii ei, dar care traversa subiectul trecând prin Turcia şi Finlanda! "Conceptul de diaspora a dispărut în ultimii 10 ani", crede fericit Lucian Sârb. "Mă simt o adevărată europeană, nu am o casă, ci case, călătoresc peste tot", răspunde Corina Şuteu. Apartenenţa. Românii de azi, cei din generaţia care a dat importanţii expozanţi din Paris, aparţin reţelelor, nu cochiliei naţionale.
Un concept pentru o discuţie vastă, presupusă să însoţească o scenă românească practic fără concept. Dar în armonie. Laitmotivul era acolo. "România este un laborator extraordinar de creativitate", crede Corina Şuteu, "care însă nu reuşeşte niciodată să se alinieze spiritului protestant, în sensul dat de Max Weber, privind respectul acordat muncii, eficienţei, obsesiei productivităţii, refuzului plăcerii". Dar este oare acest adevăr un păcat? Poate că ceea ce dau de înţeles artiştii prezenţi la Paris este că această neortodoxie este dorită, este căutată, este asemeni presiunii şi facilităţii cu care ies la suprafaţă bulele de şampanie. Suficient de incandescente pentru a provoca vizitatori avertizaţi, studenţi intrigaţi, români plecaţi de mult timp, dar dornici de a simţi ce mai e pe acasă...
Ei bine, artiştii români contemporani s-ar înscrie, astfel, în trei perioade-stiluri: Cântarea României, Dan Perjovschi, Milan Kundera, crede Corina Şuteu. "Cele trei exemple fiind nu încadrări, ci metafore revelatoare. Sub aceste trei ‘zodii simbolice’ ar putea fi interpretate evoluţiile din sistemul cultural de după căderea comunismului.

  1. Communism never happened - lucrarea lui Ciprian Mureşan, litere tăiate în viniluri care înregistraseră melodii pentru Cântarea României, reprezintă negarea deliberată a unei evidenţe. Ne comportăm ca şi cum comunismul nu a existat niciodată, dar aceste litere şi concreteţea lor arată exact opusul afirmaţiei. Arta de după căderea comunismului e marcată de obsesia negării lui dar şi de permanenţa unui rezistent ‘comunism’ al materiei.
  2. Temporary Yours ( cartea lui Dan Perjovschi despre expoziţiile lui şterse), e o altă latură fundamentală a evoluţiei post- comuniste a artelor- femeritatea unor tendinţe, obsesia momentanului şi a efemerului în comparaţie cu perioada ‘îngheţată ‘ de dinainte. Dar si un efemer care exprimă o evoluţie foarte rapidă, Perjo fiind un artist angajat care zugrăveşte mereu ceea ce vede ACUM. Intre acum şi mâine totul poate însă dispare.
  3. In fine, exemplul despre Kundera, din Le Rideau (Perdeaua), este acela al artistului care nu vrea să zugrăvească istoria şi care crede că el nu este doar acompaniatorul istoriei ci şi martorul ; ceea ce spune în aceste mărturisiri e că în momentul în care artiştii încep să creeze liber putem spune că o societate depăşeste traumatismul istoriei şi începe să se vindece. A treia dimensiune este una de natură ontologică - societatea postcomunistă renaşte când creativitatea liberă renaşte, de unde şi convulsiile pe care le provoacă orice reală eliberare de arta oficială, fiindcă o dată cu aparitia artelor libere societatea scapă de sub controlul politic absolut".
    Este deci România asemeni unei newsroom, cum crede Lucian Sârb ? Dacă da, şi sunt şanse să fie aşa, Parisul în 2013 a fost doar un semn : Future sounds good !

Reproducere dupa Oana Farcas, Hurt.

Articol apărut în Dilema veche.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect