Alegeți o limbă
Un avion e doborât în spațiul aerian al fostei URSS, Rusia deschide noi baze militare în America Latină, state din Orientul Mijlociu primesc arme pentru a se împotrivi aliaților occidentali, economii din estul Europei sunt controlate de la Moscova. Vorbim despre 1983? Nu, e noul Război Rece din 2014. Visul lui Putin de a aduce Federația Rusă la măreția ei de dinainte de 1989 se îndeplinește. De pe margine, vest-europenii încă mai flirtează cu Putin temându-se de o iarnă rece.
Timothy Snyder (Profesor la Universitatea Yale):
Ceea ce a început ca o fantezie politică a Rusiei devine o catastrofă internațională.
Doborârea avionului malaiezian e ca o poveste cu soldați ruși beți povestită de un est-european care nu simpatizează cu Federația Rusă. E o situație care bate orice metaforă, de pus la colecția cu gafe monumentale ale omenirii. Nu numai atacul în sine este șocant, ci și confuzia legată de incident și absurdul comportamentului responsabililor ruși și al rebelilor ucraineni. Pentru oricine mai credea că Putin poate fi un partener credibil, acest episod ar trebui să fie ca alarma de dimineață. Federația Rusă a dat unor rebeli fără pregătire militară adecvată armament super-sofisticat, capabil să doboare un avion la mai mult de 10.000 de metri deasupra lor. Nu vorbim aici despre gafele obișnuite ale politicii externe de a înarma rebeli cu armament relativ nesofisticat, care se întoarce împotriva donatorilor. E un gest de o iresponsabilitate care nu are termen de comparație în imaginarul politic al ultimilor ani.
Catastrofa aeriană este o eroare masivă în planul de a destabiliza Ucraina pentru că aduce din nou în centrul discuției situația zonelor ocupate. În ultimele săptămâni publicul european se obișnuise deja cu confruntările dintre rebeli și guvern, iar pe timpul verii ocupația estului Ucrainei s-ar fi consolidat fără prea multă atenție din partea presei. Acum Putin e forțat să-și termine discursul la cacealma din ultimele săptămâni și să-și schimbe planul față de Ucraina. Ce va face în continuare? Va nega responsabilitatea pentru atac și va continua înarmarea rebelilor? Va aproba, ca în Georgia, o misiune UE care să patruleze granițele Ucrainei, asistând neputincioasă la înarmarea rusească în zonă?
Însă acest eveniment este doar o consecință a politicii de intimidare dusă de Federația Rusă în țările din fostul spațiu sovietic. Anul trecut, înainte ca atenția Federației să se concentreze pe Ucraina, Putin a amenințat și șantajat toate statele ex-URSS care doreau să se apropie de UE. Să ne amintim de embargo-urile repetate asupra produselor moldovenești (reînnoite cu ocazia semnării Acordului de Asociere cu UE), sau amenințările legate de Transnistria, începute vara trecută. În cazul Armeniei, aceasta a renunțat la cooperarea cu UE după amenințarea deschisă că Federația Rusă vinde arme la preț redus Azerbaidjanului. Toate aceste gesturi provocatoare au fost tolerate de către liderii UE, unele voci spunând că Putin trebuie menajat.
În Europa de Est, în rândul membrilor Uniunii Europene, Federația Rusă folosește arma energiei ieftine pentru a cuceri din nou țări din fostul Pact de la Varșovia. Dependența economică a Bulgariei față de Rusia sugerează că Bulgaria e mai mult decât un suporter înfocat al Federației Ruse în Uniunea Europeană. Premierul Ungariei duce admirația pentru Rusia până la a apela la "performanta" tehnică nucleară rusească pentru a-și rezolva problema energetică și refuză sancțiunile ca represalii pentru presiunile rusești în Ucraina. Nu în ultimul rând, construcția conductei South Stream este un subiect care divizează membrii UE pe o linie asemănătoare cu cea Est-Vest de dinainte de 1990, cu Ungaria, Bulgaria, Croația, Austria și Italia gata să ignore semnalele de la Bruxelles. Nici Marea Britanie, Franța sau Germania nu sunt în relații proaste cu Vladimir Putin. Singurele voci care au tot atras atenția asupra pericolului rusesc sunt țările baltice, Polonia și România.
Dincolo de spațiul de influență ex-sovietic, Federația Rusă revigorează rețeaua de țări non-aliniate din timpul Războiului rece și lansează cooperare economică cu guverne care au un discurs anti-american. Rușii întrețin relații excelente cu Siria, Iran, Egipt, Cuba și mai nou cu Venezuela și Nicaragua, unde se pregătesc să deschidă baze militare. Putin a lansat pe 15 iulie un FMI împreună cu țările BRICS, în concurență cu sistemul Bretton Woods al occidentalilor. În prezent circulă zvonuri că Federația Rusă va redeschide un post de interceptare telefonică și radio din Cuba, pe care Putin îl închisese în 2001. Aceste gesturi înseamnă o deschidere fără precedent pentru bastioane noi în politica externă rusească.
De asemenea, Federația Rusă s-a implicat în ultimii ani în cel puțin două conflicte în care indirect luptă împotriva intereselor occidentale. În Siria, Rusia este principalul furnizor de arme și Rusă, blocând totodată orice decizie a Consiliul de Securitate privind o intervenție, prelungind astfel războiul civil. Deși nu s-a împotrivit inițial intervenției din 2012 în Libia, rușii au criticat acțiunile forței NATO. În conflictul actual din Irak, Federația Rusă s-a substituit Statelor Unite și a furnizat primului ministru Al Maliki avioane de război blocate de Congresul American din cauza dubiilor legate de politicile sectare ale șiiților.
În confruntarea sa cu Vestul, Putin nu mai are o ideologie constructivă pentru o lume nouă, așa cum avea URSS în timpul Războiului Rece. Însă, precum euroscepticii câștigători în alegerile europene, el nu are nevoie să promită o lume mai bună, e destul să acționeze acolo unde occidentalii nu mai au influență, sau sunt detestați. Putin propune alternative economice celor care se simt umiliți de Banca Mondială și FMI, le vinde arme celor care au așteptat susținerea occidentalilor, colaborează cu cei cu care europeni nu vor să mai discute din cauza încălcărilor drepturilor omului. Rusia își reface influența mondială cu o ideologie cât se poate de simplă – orice acțiune împotriva intereselor Statelor Unite și Uniunii Europene.
Astăzi cetățenii europeni se întreabă: de ce liderii lor au ignorat că un război atât de grav are loc la granița Europei? De ce europenii discută dosarul nuclear din Iran și sprijină democratizarea Afganistanului, dar lasă rușii să schilodească un alt stat european? De ce liderii lor au fost cordiali cu un personaj care a permis atacul terorist cel mai absurd de la 11 septembrie încoace? Mai mult decât orice, cetățenii europeni se întreabă ce vor face liderii lor pentru a-l opri pe Putin. Ei își dau seama că Uniunea Europeană a închis ochii la abuzurile rusești din Ucraina pentru a menaja interesele economice ale marilor firme europene.
- Credit foto: prima pagină a cotidianului belgian Le Soir: Cine?
- Text publicat pe site-ul Europuls.
