Alegeți o limbă
Pentru unii lideri mondiali, drumul spre Bruxelles trece nu prin Bucureşti, Viena, Paris, ci, venind dinspre stepele asiatice, prin Belgrad şi Budapesta. Pentru unii lideri mondiali, pacea şi soarele nu răsar de la Bruxelles, ci dinspre Tisa.
Este evident cazul lui Vladimir Putin, aflat în vizită oficială la Budapesta, în 17 februarie. Parţial, şi al Angelei Merkel, care şi ea a vizitat capitala Ungariei. Tot în februarie. Ambii au avut parte de manifestaţii, ambii au avut parte de onoruri, de la ambii se aşteaptă totul sau nimic. "Pentru diplomaţia maghiară, luna februarie a fost o lună crucială", observa astfel Magyar Nemzet, una dintre publicaţiile-far ale regimului lui Viktor Orbán. Până nu cu mult timp în urmă, căci tot în februarie întregul arsenal mediatic al controversatului prim-ministru maghiar i-a retras sprijinul. Intocmai din cauza unui prea manifest sprijin acordat liderului de la Kremlin.
Cam aceasta este şi starea de spirit care domneşte la Budapesta, şi chiar de mai multe luni de zile. Simpatia pro-rusă, proiectul de taxare a presei maghiare cu 5% din totalul veniturilor încasate din publicitate, iată de ce sunt legate nemulţumirile maghiarilor, cele câteva zeci de mii care ies în stradă sistematic înaintea vizitei vreunui lider mondial, cu un singur şi unic mesaj: scăpaţi-ne de el (de Orbán, clar). Ciudată dorinţă şi dilemă a unui popor (sinucigaş?) care îl votează sistematic (el sau partidul lui, Fidesz), cam cu aceeaşi lipsă de discernământ sau sindrom Stockholm care determină şi votul acordat lui Radu Mazăre de către constănţeni.
Iar aici Putin decide să descindă practic în prima lui vizită oficială într-un stat membru al UE, de la începerea embargoului reciproc încoace. "Moscova are nevoie disperată de pace", iar "noi nu ne puteam permite refuzarea vizitei", consideră acelaşi cotidian, căci relaţiile cu China şchioapătă din cauza preţului ridicat al gazului, şi, dacă Uniunea Europeană se poate reorienta uşor spre sursele alternative norvegiene de energie, Rusiei îi este mai greu să caute alţi parteneri de export. Budapesta, deci, atât pentru ca pieţele bursiere să înregistreze corect că nu toate statele membre scuipă (aparent) pe Putin, dar şi ca Bruxelles să priceapă că pacea cu vecinul rus este vitală. Şi cum să nu fie, remarcă ziarul budapestan, când în afară de Spania şi Marea Britanie practic toate statele membre au ceva de vânzare pentru piaţa rusească?
Ce înseamnă aceste câteva ore de semnat acorduri energetice, nucleara, medicale, universitare, ruso-maghiare, pentru România? Ei bine, e simplu, înseamnă apariţia unei axe interesante în geopolitica conflictelor est-est, cele în care marile puteri din Vest au interese dar care se termină cu două linii trasate pe un şerveţel (la Budapesta, Moscova, Ialta sau aiurea).
Axa Moscova, Belgrad, Budapesta, care ocoleşte Bucureştiul. E şi bine, e şi rău. Mai multe o să ne explice noul ministru de externe, Bogdan Aurescu, în 26 februarie, la Paris. Totul despre Partenariatul Oriental...De abia aştept. Cât despre Budapesta, ciudat. De abia am celebrat 70 de ani de la bătălia de la Budapesta, cea în care ruşii şi românii (da, da!!!) au eliberat capitala Ungariei de nemţi. De data asta nu am fost invitaţi la chef...
