Alegeți o limbă
Pentru această specialistă în probleme de terorism şi fluxurile sale financiare şi autoare a unui recent eseu, ISIS nu reprezintă o ameninţare directă pentru continentul nostru, dar europenii nu sunt echipaţi financiar şi juridic pentru a lupta împotriva tinerilor radicalizaţi şi a foştilor combatanţi din Orientul Mijlociu.
Ce ameninţare reprezintă pentru Europa Statul Islamic (SI)?
Ameninţarea pe care o exercită este reprezentată în general de jihadiştii europeni plecaţi în Orientul Mijlociu şi care se întorc în Europa pentru a comite atentate, un fenomen relativ recent. Într-adevăr, mult timp, combatanţii străini în rangurile ISIS veneau din Peninsula Arabică şi Africa. Dar, de când a proclamat calificatul, în iunie 2014, ISIS a recrutat numeroşi combatanţi în Europa. Şi asta, datorită mai ales formidabilei campanii de recrutare prin intermediul materialelor video precum acesta, unde trei tineri britanici laudă meritele jihadului şi felul în care a avansat în Irak şi Siria. Se adaugă presa occidentală care a funcţionat ca o placă pentru propaganda jihadistă. ISIS apare astfel ca o putere stabilită şi exercită fascinaţie asupra tinerilor europeni candidaţi la jihad.
Ştim câţi jihadişti s-au întors din Siria şi Libia în Europa?
Nu ştim cifra exactă, dar proporţia cea mai ridicată a jihadiştilor plecaţi în Siria şi întorşi în Europa, este în Nord, şi mai ales în Belgia. Se estimează la 120 numărul celor ce s-au întors sau vor să se întoarcă şi care sunt blocaţi dintr-un motiv sau altul în Orientul Mijlociu.
Dar, pentru moment, combatanţii nu reprezintă o mare problemă sau cel puţin nu problema principală: ISIS face eforturi pentru cucerirea Bagdadului şi până nu va lua capitala irakiană, problema întoarcerii jihadiştilor în Europa va rămâne pe loc secund.
În schimb, după ce ISIS va estima că şi-a atins obiectivele în privinţa cuceririi teritoriale, problema se va pune, dar mai degrabă din cauza lipsei de interes pe care viaţa în sânul “califatului” o poate reprezenta pentru jihadiştii europeni decât din cauza unui plan real de “exportare” a jihadului în Europa. Foarte asemănătoare cu viaţa în Arabia Saudită, viaţa în califatul autoproclamat este plictisitoare pentru tinerii care au crescut în Occident: aproape că nu au viaţă socială în afară de locurile private, bărbaţii sunt sepraţi de femei şi cele mai multe disctracţii sunt interzise. De aceea nu trebuie să credem că perspectiva de a trăi după “adevăratul islam” îi motivează: tinerii jihadişti europeni nu sunt asceţi care să nu bea sau să fumeze. Ceea ce îi atrage, este lupta împotriva unui opresor – regimul sirian, irakian sau libian – şi instaurarea utopiei politice islamice aşa cum a fost formulată de Fraţii Musulmani, apoi de Al-Qaida etc. Dar după ce ar fi realizată această utopie, este foarte probabil că aceşti tineri vor dori să reintre în Europa.
Pentru a face ce?
Nu pentru a trăi în mod pacific: marginalizaţi în ţările de origine, ei sunt însufleţiţi de o puternică dorinţă de răzbunare, după cum arată celebrul caz al lui "Jihadi John", fostul student britanic radicalizat, responsabil de mai multe decapitări puse în scenă de ISIS. Este foarte probabil că vor dori să continue lupta la ei acasă. Mai sunt alţii care au plecat şi şi-au dat seama că au făcut o eroare; ei se vor întoarce probabil la o viaţă normală.
Cum reacţionează ţările europene la această perspectivă?
Foarte rău, pentru că nu au bani. Problema anti-terorismului european este în principal economică: raportul între mijloacele umane şi tehnice disponibile pentru a-i supraveghea pe jihadiştii europeni şi numărul lor est clar disproporţionat. Forţele de securitate europene încearcă să îi blocheze înainte de a intra în Europa, dar sunt probleme juridice şi politice: este aproape imposibil să împiedici întoarcerea pe teritoriul naţional a unui cetăţean care are un paşaport din ţara respectivă şi să dovedeşti că a fost în Siria, Irak sau Libia pentru a lupta. […] Un alt pericol vine de la persoane precum autorul atacului de la Copenhaga sau Ottawa, care nu au luptat în Orientul Mijlociu. Nu se pot depista, până nu trec la fapte. Sunt deseori radicalizaţi în Universităţi sau mici moschei, care scapă de radarul forţelor de securitate. Radicalizarea mai poate avea loc şi în închisori. Adevăratul pericol vine deci de la această masă de tineri provenind din cultura musulmană care sunt născuţi şi trăiesc în Europa şi care se radicalizează prin intermediul reţelelor sociale, pe skype sau de pe site-urile islamiste.
Citiţi interviul în integralitate, în limba franceză.
Loretta Napoleoni, Statul Islamic (Calmann Levy, 2015).
(Photo : Channel 4 News)
