Alegeți o limbă
In perioada 21-22 mai 2015 Riga va găzdui cel de-al patrulea Summit al Parteneriatului Estic, marcând o nouă încercare de fluidizare a Politicii Europene de Vecinătate, ca urmare a rezultatelor limitate ale Summitului din Vilnius (2013). Această întrunire diplomatică la nivel înalt are loc în contextul degradării relațiilor între Uniunea Europeană și Rusia, atât din punct de vedere al sancțiunilor impuse ca urmare a conflictului din Crimeea, dar și a blocării politice a unor relații susținute, spre exemplu recentul refuz al Franței de a livra cele două nave de război de tip Mistral comandate de către Rusia. Cele șase țări ale parteneriatului Estic, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, pot fi privite drept entități politice cu experiențe profund diferite, într-o oarecare măsură greu de integrat în cadrul aceluiași parteneriat politic. Date fiind experiențele regionale diferite ale țărilor implicate în Parteneriatul Estic, rămâne o întrebare deschisă dacă Summitul de la Riga poate da soluții viabile pentru multitudinea de probleme cu care se confruntă regiunea.
Agenda Summitului de la Riga poate fi privită într-o anumită măsură ca o continuare a politicii de la Vilnius, mai ales prin perspectiva reiterării sprijinului politic acordat de către Uniunea Europeană partenerilor săi estici. Mai mult, Parteneriatul Estic poate fi privit în perspectivă ca o inițiativă ambițioasă de îmbunătățire a relațiilor între țările din Europa de Est și din Caucazul de Sud, pe de-o parte, și țările din UE pe de altă parte, susținând importanța statului de drept și a democratizării. Totuși, aceste declarații politice au un efect limitat, dat fiind faptul că de cele mai multe ori ele nu sunt dublate de un sprijin real, ci mai degrabă de o atitudine de izolare a regiunilor cu probleme, ca și în cazul Ucrainei.
Un alt amănunt important în ceea ce privește Summitul de la Riga este schimbarea contextului regional, care a cunoscut în perioada 2009-2015 mai multe schimbări, atât ca dinamică economică, ca urmare a relației complicate între Georgia și Rusia după conflictul din 2008, dar și între Republica Moldova și Rusia ca urmare a embargoului impus de către Rusia asupra produselor de proveniență moldovenească, spre exemplu vinurile de peste Prut, cât și ca declarații politice privind parcursul european al țărilor din Parteneriatul Estic. Chiar dacă agenda Summitului militează pentru o cooperare mai strânsă între Uniunea Europeană și țările implicate, ca și în cazul semnării acordurilor privind Zonele de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) și a liberalizării regimului vizelor începute încă din perioada Summitului de la Vilnius. Totuși, în spatele acestor măsuri de democratizare și creștere economică, rivalitatea dintre Uniunea Europeană și Rusia rămâne un factor central de susținere politică în cazul țărilor din Parteneriatul Estic.
Summitul organizat de către președinția Uniunii Europene deținută de Letonia, țară cu o dezvoltată minoritate rusofonă poate fi privită într-o oarecare măsură drept o declarație de susținere a țărilor din Parteneriatul Estic în drumul european pe care l-au ales, mai ales în cazul Ucrainei, Moldovei și Georgiei, deja semnatare ale Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Date fiind consecințele economice anterior menționate, Uniunea Europeană încearcă să își reasigure partenerii de sprijinul politic pe care îl oferă în fața tentativelor Rusiei de a-și recâștiga vechii aliați atât pe plan economic cât și pe plan politic, menționând însă că aceste discuții nu sunt îndreptate împotriva unei terțe părți. Dar în ce măsură este acest sprijin limitat? Refuzul Azerbaidjanului, în 2014, de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană este motivat de către păstrarea suveranității naționale cu toate că și poziția Uniunii privind reminescențele conflictului din Nagorno-Karabah poate fi un factor explicativ bun privind dificultatea de a discuta cu Uniunea Europeană pe o serie de probleme comune ale Azerbaidjanului și Armeniei.
Pe de altă parte, influența Rusiei asupra țărilor din Parteneriatul Estic nu este egală. Uniunea Europeană propune o "măsură unică" (one-size-fits-all) privind politicile de cooperare cu țările din Parteneriatul Estic și între țările din acest parteneriat. Aceste politici unice arată că este greu ca o măsură perfectă să fie găsită între susținerea politică în drumul spre europenizare și intervenția în afacerile interne ale țărilor participante, mai ales când situația politică a țărilor este profund diferită.
Agenda Summitului prevede o abordare personalizată pentru țările implicate în Parteneriatul Estic, dar nevoia de dezvoltare vine și din diferența economică între țările implicate în parteneriat și ale problemelor conexe pe care acestea le au. Spre exemplu, reformele privind lupta împotriva corupției fiind privite ca o reală măsură de reușită a Parteneriatului, mai ales în cazul Georgiei, țară al cărui sistem judiciar este considerat deja de către unii observatori drept "lipsit de corupție" . În cazul Moldovei și al Ucrainei corupția este încă o problemă serioasă, care vine ca urmare a nivelului scăzut de trai și a sărăciei.
În concluzie, perspectiva Parteneriatului Estic prezintă mai degrabă un Vest al Estului, dominat în mare măsură de către tranziția post-sovietică și de către o influență semnificativă a Rusiei în zonă, decât un Est al Vestului, complet integrat în paradigma europeană și pregătit să facă parte din marea Europă. Sprijinul politic al Parteneriatului rămâne constant, în pofida greutății de a lucra concomitent pe mai multe paliere, atât de dezvoltare economică, cât și de colaborare politică. În ciuda acestor provocări, Summitul de la Riga reprezintă o reală soluție a Pateneriatului Estic, o cale viabilă de reformare și consolidare a democrației în țările partenere.
Dacă până acum moștenirea comună dată de dominația sovietică și proximitatea față de Rusia au reprezentat principalele elemente de legitimare ale acestui Parteneriat, este momentul potrivit, într-un context regional care facilitează degradarea relațiilor create în ultimii 6 ani, pentru o schimbare de paradigmă privind o colaborare eficientă între statele implicate și Uniunea Europeană.
Parteneriatul Estic trebuie văzut ca un sistem de colaborare politică, bazat pe eficientizarea apropierii de UE și pe rezultate care pot fi folosite atât pe termen scurt cât și pe termen mediu și lung. Abordarea potrivit căreia Parteneriatul Estic este o unealtă geopolitică de negociere a Uniunii Europene cu Rusia este caducă și poate funcționa, in extremis, în detrimentul comunității.
Foto: Biblioteca națională din Riga, locul unde în 20 mai va începe Summitul Partenariatului Estic.
