Un summit european este, mereu, un vârf (sună cu mult mai bine, deoarece omonime, în limba franceză, sommet/vârf), din punct de vedere geografic. Ii vedem zăpezile, vârfurile, cum spuneam, ceea ce se întâmplă însă la baza lui, în interior, sau chiar dincolo de culmi, rămâne mereu ascuns. Decalat. Ceva ce aflăm doar după un timp, atunci când călătorul însetat caută cu înfrigurare refugiul, simbolul.

In faţa unui munte, avem tendinţa de a ne minuna mai mult admirându-i vârfurile decât baza sau câmpiile, dealurile care îl preced. Summitul Partenariatului Estic de la Riga (Letonia, 20-22 mai), nu face nicio excepţie de la regulă. Dedesubturile sunt cu mult mai interesante decât ceea ce vedem de departe, în lumina camerelor de luat vederi, a flash-urilor aparatelor de fotografiat. Pentru prima oară în scurta istorie a summiturilor Parteneriatului Estic (primul summit a avut loc în 7 mai 2009, la Praga), liderii statelor membre au apărut în faţa ziariştilor, a publicului, a spaţiului public european, dezuniţi, atât în ceea ce priveşte finalul reuniunii, declaraţia finală, rolul parteneriatului în general.

Dacă Polonia, Suedia, ţările baltice, doresc ca acest parteneriat să devină un eventual instrument, clar, de contra-propagandă împotriva propagandei propagate de Moscova, Franţa şi Germania, Comisia Europeană şi Consiliul European nu doresc în niciun caz să se poată măcar subînţelege că Partenariatul ar putea servi la altceva decât la a fi un foarte frumos instrument politic: "parteneriatul nu este un instrument îndreptat împotriva Rusiei"(Angela Merkel), "nimeni nu a promis că parteneriatul va fi o intrare pentru UE"(Donald Tusk, preşedintele Consiliului European).

Declaraţia finală este dovada evidentă: ea a sosit cu o întârziere de o jumătate de oră în comparaţie cu momentul prevăzut pentru conferinţa comună de presă a primului ministru al Letoniei, doamna Laimdota Straujuma, a preşdintelui Consiliului European, Donald Tusk, a preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Motivul este negocierea dintre statele membre, până în ultimul moment, pentru ca anexarea ilegală a peninsulei Crimeea să nu fie evocată în text, negociere care s-a purtat asupra cuvintelor, a substantivului propriu Crimeea. Armenia şi Belarus, mai ales, ameninţau cu nesemnarea declaraţiei. Până la urmă însă, "anexarea ilegală a Crimeei şi a Sevastopolului". Dar nu se ştie de cine.

In ceea ce priveşte agresiunea rusă împotriva Ucrainei, ea este evocată în aceşti termeni: "actele comise împotriva Ucrainei şi evenimentele care au avut loc în Georgia din 2014 încoace au demonstrat că principiile fundamentale ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale nu mai sunt respectate pe continentul european, în secolul 21". Fără a numi, din nou, agresorul, adică Rusia.

Ucraina şi Georgia au cerut formal liberalizarea vizelor pentru UE, începând cu ianuarie 2016. Nu a fost luat niciun angajament în acest sens. In schimb, participanţii la summit au avut ocazia să spună fiecare cam ce simte: "nicio ţară nu ar trebui să fie obligată să aleagă între UE şi Rusia" (primul ministru danez, doamna Helle Thorning-Schmidt) ; “vom studia progresele făcute de Ucraina şi Georgia, şi vom decide” (Jean-Claude Juncker) ; “lumea s-a schimbat după summitul de la Vilnius, dar doar intenţiile noastre, neschimbate, contează” (Donald Tusk).

Niciun mare pas nu a fost, deci, făcut, în cadrul acestui summit, căci, aşa cum rezuma Donald Tusk, "trebuie să învăţăm ce înseamnă răbdarea. Ceea ce am obţinut astăzi – recunoaşterea aspiraţiilor şi a obiectivelor europene ale anumitor ţări care fac parte din Parteneriatul Estic – este maximum din ceea ce puteam face. Este deja foarte bine".

La revedere, deci. Ne vedem peste doi ani, când, nu-i aşa, nimic nu se va fi schimbat între timp.

Foto: Andrejs terentjevs/2015.05.22. Parteneriat Estic. Conferinţa de presă. Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, Primul ministru al Letoniei, doamna Laimdota Straujuma, preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker.