Alegeți o limbă
Parisul se trezeşte la viaţă în aceste zile de vagă primăvară ale cărei semne de abia se văd. Totuşi, noul guvern remaniat al preşedintelui Sarkozy doreşte nu numai să arate, dacă mai era nevoie, că este peste tot, ci că, mai ales, face totul pentru a resuscita "cheful de Europa". L-am citat pe Laurent Wauquiez, ministru francez al Afacerilor Externe si Europene, care a fost personajul, în 15 februarie, primei sale conferinţe de presă de la CAPE (Centrul de primire al presei străine din Franţa) ca nou numit în post [în urma remanierii guvernamentale care a avut loc cu două luni în urmă].
"E adevărat, am greşit enorm neintroducând rădăcinile creştine ale Europei în constituţia europeană - tratatul de la Lisabona -, şi de aceea europenii s-au declarat deziluzionaţi de această Europă care nu este o juxtapunere de institutuţii ci un model de valori", a afirmat Wauquiez. "Dar eu nu accept să las locul euroscepticilor gen Mélenchon sau Marine Le Pen". Cuvinte frumoase, cert, şi care dovedesc că poate ceva este pe cale să se schimbe în scara europeană de valori a Franţei.
Dar, cum rămâne cu Turcia? Dacă ar fi să fim sinceri, recentele evoluţii din Tunisia, Egipt, Alger, din lumea arabă în general, arată că modelul acestor naţiuni în materie de democraţie nu este Europa, ci Turcia. Ce este de făcut? Integrăm aceste ţări într-o Europă care uită de frontierele sale geografice, sau integrăm Turcia? "E minunat că Turcia este un model pentru aceste ţări, răspunde tânărul ministru. De altfel, interesul profund al Turciei nici nu este să adereze la Uniunea Europeană, ci să se transforme în ceea ce are vocaţia să fie: o legătură între Uniunea Europeană şi lumea arabă". Pardon? Cum rămâne cu cererea de adeziune, acceptată de altfel? "Am fost clar, nu dorim intrarea Turciei în Europa şi vizita preşedintelui la Ankara [25 februarie] nu va schimba datele. Uniunea nu este extensibilă la infinit. Alegerea noastră este una politică şi aşa va rămâne". Trist.
