67 % vor face diferenţa? Cel de al doilea referendum irlandez asupra tratatului de la Lisabona s-a soldat printr-o largă majoritate în favoarea textului, în 2 octombrie, şi până şi opozanţii săi sunt de acord cu faptul că decizia alegătorilor este de acum înainte incontestabilă. Şi totuşi.

De la Nu-ul primului referendul, în iunie 2008, în Europa s-au confruntat două noţiuni ale democraţiei. Prima vroia ca o singură ţară, a cărei populaţie reprezintă mai puţin de 1 % din populaţia Uniunii, să nu poată bloca intrarea în vigoare a unui tratat ratificat de către aproape toate celelalte ţări. Potrivit celei de a doua opinii, era de neacceptat ca decizia unicului popor din Europa care este direct consultat să fie ignorată şi să-l obligi să re-voteze pentru a se contrazice, de fapt.

Acest cel de al doilea referendum, ca şi rezultatul său, permit în mare parte împăcarea celor două viziuni ale democraţiei. Căci pentru a-i face pe irlandezi să se întoarcă la vot, a trebuit să li se explice ce conţine de fapt tratatul de la Lisabona. Irlandezii au spus Da cunoscând mai bine acum funcţionarea Uniunii şi locul pe care ţara lor îl ocupă în sânul Europei. S-au pronunţat asupra tratatului, şi doar asupra lui, lăsând la o parte nemulţirea nutrită faţă de guvernul lui Brian Cowen.

Astfel, putem spune astăzi că irlandezii sunt cetăţenii europeni care cunosc poate cel mai bine tratatul de la Lisabona. Majoritatea largă cu care au aprobat tratatul ne face să credem că dacă cetăţenii altor ţări ar avea posibilitatea de a decide în deplină cunoştinţă de cauză, fără a amesteca interesele naţionale, decizia lor ar fi, identic, incontestabilă.

Auzim atât de des că Europei îi este frică de popor, sau dimpotrivă, că Europa este prea complexă şi prea importantă pentru a fi supusă bunului plac al alegătorilor ignoranţi, încât rezultatul de sâmbătă este cu adevărat o veste bună. Cu condiţia ca responsabilii europeni să accepte ideea că nu vom obţine dezbateri calme şi constructive inspirând teamă alegătorilor , zicându-le că votul lor este unul pro sau contra Europa.

Astăzi, toate privirile se întorc spre preşedintele ceh Vaclav Klaus, care blochează ratificarea în numele intereselor ţării sale; se estimă a fi ultimul său apărător. Domnule Klaus, ce-ar fi dacă v-aţi lăsa să vorbească concetăţenii?

E.M.