Alegeți o limbă
"Viziunea mea este Uniunea politică": această frază, lansată de Angela Merkel într-un interviu pe care l-a acordat suplimentului Europa, realizat în comun de şase ziare europene, merită să fie remarcat în mai multe privinţe. Cancelarul german evocase deja acest obiectiv cu ocazia congresului partidului său,, dar nu o făcuse niciodată atât de clar şi dând detaliile arhitecturii instituţionale ale acestei viitoare Uniuni.
Spusele ei sunt remarcabile în primul rând pentru că răspund la o întrebare pe care multă lume şi-o pune în ultimul timp, şi anume dacă liderii europeni, în special cea mai influentă dintre aceştia, au vreo idee despre viitorul Uniunii. Tânguielile lor şi planurile pe termen scurt pe care le-au practicat de-a lungul acestei crize păreau să indice contrariul.
În al doilea rând, pentru că din cauza ecoului pe care i l-a adus acest suport fără precedent, "viziunea" Bundeskanzlerin-ului este acum expusă privirilor tuturor în Europa, începând cu partenerii săi, şi îi atinge, ceea ce ne conduce la al treilea punct: acum, că ea a explicat în sfârşit unde vrea să conducă UE, ar fi momentul să înceapă "procesul lung" pe care îl menţionează.
Dar acesta ar implica o schimbare de atitudine, întrucât reticenţa Berlinului de a susţine unele dintre măsurile întocmite de partenerii săi pentru a ieşi din criză - precum euroobligaţiunile, consolidarea rolului Băncii Centrale Europene şi a Fondului european de stabilitate financiară - sau încăpăţânarea ei de a cere din partea lor atât "diziplin" cât şi austeritate bugetară într-un moment când aceştia se scufundă în mlaştină se îndreaptă mai degrabă în direcţia opusă celei a unei uniuni tot mai strânse.
Dar dacă Dna Merkel reuşeşte să fie tot atât de convingătoare faţă de omologii săi asupra "viziunii" cât este privind direcţia de ţinut în vreme de criză, această uniune politică s-ar putea înfiripa. Am avea aproape poftă să-i spunem "Hai, Angela!".
