Parteneriatele strategice sunt ele într-adevăr utile ? La opt luni de la lansarea Parteneriatului estic, care leagă UE şi fostele republici sovietice (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova şi Ucraina), rezultatul este nul. Ce se aude de Uniunea pentru Mediterana, care implică ţările de pe ţărmurile nord şi sud ale Mare Nostrum, lansată acum un an şi jumătate ? Tot nimic. Parteneriatul oriental s-a pierdut undeva în Europa, pe lângă Bruxelles. Acesta era, desigur, foarte ocupat cu Tratatul de la Lisabona. La prima lor reuniune, în 8 decembrie la Bruxelles, miniştrii de externe ai celor douăzeci şi şapte plus şase au fost obligaţi să constate că singurele progrese realizate implică Rusia, care intenţionează să se alăture iniţiativei. Altfel, zero proiecte concrete, zero parteneriate anul acesta. Singura noutate: Banca Europeană de Investiţii a anunţat crearea unui împrumut specific dedicat acestor ţări, ale căror aşteptări faţă de parteneriat sunt mari. Speranţa ca situaţia să se îmbunătăţească în 2010 vine de la Praga, unde iniţiativa a fost semnată în timpul preşedinţiei cehe : în noua Comisie, portofoliul Extinderii a revenit bohemianului Stefan Füle. El trebuie să convingă, în special Moscova, că, spre deosebire de ce a declarat Dmitri Medvedev, proiectul nu este "inutil". Preşedintele rus adăugase că nu este nici un proiect "periculos", dar asta o bănuiam deja. Rămâne de sperat ca partenerii să fie capabili de a-şi depăşi temerile şi prejudecăţile.IBG