De la Merkozy la Draghi

Publicat pe 7 septembrie 2012 la 14:12

Pretutindeni în Europa, în afară de cetatea Bundesbank din Frankfurt şi de başta apărătorilor disciplinei monetare, Mario Draghi pare acum să fie ultima speranţă a monedei unice. Pe 6 septembrie, preşedintele Băncii Centrale Europene a anunţat că instituţia sa este pregătită să cumpere din datoriile ţărilor la ananghie, fără limite, dar cu condiţia ca aceste ţări să ceară ajutorul fondului european de urgenţă. Ceea ce înseamnă că ţări precum Spania şi Italia vor putea să se refinanţeze fără să plătească dobânzi exorbitante, dar că vor trebui să accepte o asanare a finanţelor lor.

Acum 10 luni, când şi-a preluat funcţia, Mario Draghi a fost reprezentat de Bild purtând o cască prusiană cu ţepuşă, pentru a-l felicita privind angajamentul său faţă de stabilitatea monetară atât de îndrăgită de către nemţi. Astăzi, italianul îl înfruntă făţişpe patronul băncii centrale germane, Jens Weidmann, care consideră achiziţionarea de datorii ca fiind un "drog". Poziţia sa, de echilibrist între apărare a disciplinei şi acceptare a unei anumite flexibilităţi în regulile BCE, îi conferă acum un rol central în criza din zona euro.

Puţin câte puţin, gestionarea zonei euro îşi schimbă natura. Pe vremea atotputernicului duo Angela Merkel - Nicolas Sarkozy, Consiliul European negocia şi lua decizii, iar BCE, condusă de francezul Jean-Claude Trichet, urma calea exprimându-şi voalat dezacordurile. Astăzi, cancelarul este înconjurat de François Hollande, Mario Monti şi Mariano Rajoy, care au fiecare interese divergente de cele ale Germaniei, iar după doi ani de decizii ineficiente Consiliul nu mai poate convinge pe nimeni că deţine cheia ieşirii din criză. Fiindcă pieţele cer "big bazooka" pe care numai BCE îl poate încărca, Mario Draghi a devenit noul deus ex machina.

Acest lucru înseamnă că finanţa şi tehnocraţia au preluat definitiv în Europa puterea din mâinile politicii? Nu este atât de simplu, fiindcă factorii care au contribuit la climatul favorabil victoriei (provizorii?) ale lui Draghi în faţa lui Weidmann au fost mai ales schimbarea raportului de forţă politic şi insistenţa lui Mario Monti de a cere o alternativă la planurile de salvare "greceşti". Iar în următoarele săptămâni, şefii de stat şi de guvern vor avea ocazia să reia frâiele în mână atunci când li se va prezenta raportul asupra "unei adevărate uniuni politice şi monetare" şi planurile unei uniuni bancare, două proiecte aprobate în timpul summitului din iunie.

Newsletter în limba română

Pentru ca politica să-şi regăsească pe deplin drepturile, liderii europeni vor trebui, în sfârşit, să dea dovadă de mai multă fermitate în deciziile lor, şi de o viziune clară a obiectivului. Sau vom trebui cu toţii să ne obişnuim cu conferinţele de presă lunare ale lui Mario Draghi.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!