A traduce în zece limbi şi a cuprinde ceea ce presa europeană şi mondială scrie, mai nou şi original, despre Europa. Nu Europa instituţională, deja bine reprezentată, ci Europa aşa cum o trăiesc cetăţenii ei.

Această profesiune de credinţă era a noastră pe 26 mai 2009, ziua în care s-a născut Presseurop. Cu patru ani şi jumătate mai târziu, "acest vis de jurnalişti şi cetăţeni" a devenit aievea, dar trebuie să se oprească din lipsă de fonduri.

Între timp, Europa şi-a schimbat chipul. În 2009, întrebarea era dacă José Manuel Barroso urma să fie menţinut în fruntea Comisiei Europene, şi dacă irlandezii urmau să aprobe Tratatul de la Lisabona într-un al doilea referendum. Câteva luni mai târziu izbucnea criza grecească şi alaiul său de pericole pentru întreaga zonă euro. Din Irlanda în Portugalia, de la fondul de stabilizare european la uniunea bancară, de la "Merkozy" la milioanele de tineri şomeri în căutarea unui viitor, Presseurop s-a adaptat noii realităţi a UE, urmând cotidianul europenilor şi analizându-i motivaţiile.

Şi am realizat această operă datorită unei echipe de jurnalişti, corespondenţi şi traducători – peste 100 de persoane de-a lungul anilor, cărora trebuie să le adresăm aici mulţumiri călduroase – care a ştiut să-şi unească diferenţele de limbă, cultură sau de viziune asupra lumii. În vremuri în care UE se împărţea între Nord şi Sud, zona euro şi zona non-euro, elite europene şi cetăţeni, Presseurop s-a dovedit a fi un laborator viu a ceea ce poate fi spaţiul public european.

Nicăieri altundeva nu se puteau citi editoriale greceşti, articole din presa maghiară sau reportaje din ziare baltice, româneşti sau germane. Nicăieri altundeva nu se puteau compara analizele celor mai influenţi jurnalişti din Europa. Şi mai ales, nicăieri altundeva nu se puteau citi şi scrie comentarii în toate limbile, traduse automat.

În vremuri în care multe site-uri doresc să crească prin orice mijloace cifrele vizitatorilor, ne-am cultivat relaţia cu o audienţă mai limitată, dar în sensul latin al termenului: cei care ascultă. Timp de patru ani şi jumătate, aţi ascultat vocea aparte a Presseurop, şi aţi răspuns cu mii de de comentarii şi semnând petiţia în sprijinul nostru. De aceea, nu vă spunem adio acum, ci la revedere. Timpul de a găsi – mulţumită vouă, poate – mijloace de relua cât mai curând cu putinţă dialogul nostru european.

Încă de acum, pentru a nu rupe definitiv legătura care ne ţine împreună, care vă menţine pe toţi în jurul nostru, haideţi să continuăm să discutăm pe blogul Friends of Presseurop, pe care l-am creat special pentru această ocazie. Veniţi cu toţii!